Regimul juridic al măsurilor educative neprivative de libertate în lumina noului Cod penal
de Costel Niculeanu

Prof. univ. dr.* – Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea Craiova
Procuror – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

ABSTRACT

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

In case of the minors aged between 14 and 18 years old, who are liable from the criminal point of view, the presumption according to which their judgment has not reached its maturation, but is in full process of development and stabilization is instituted.

In view of these circumstances, minors under this category of age do not have the psycho-physical ability to fully become aware of the gravity of the perpetrated crimes and, especially, their injurious consequences on the social values protected by means of criminal regulations.

Given this context, the author claims that the new Criminal Code excludes the possibility of enforcing punishments in case of under aged criminals and establishes a specific system of criminal penalties, entitled educational measures, classified into two categories: educational measures without deprivation of liberty and educational measures with deprivation of liberty.

Key words: minor; judgment; penalty; measure; educational; liberty; deprivation; without deprivation.

I. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MĂSURILE EDUCATIVE

1. Scurt istoric al măsurilor educative. Codul penal de la 1864 nu a prevăzut un sistem special de sancţiuni penale pentru infractorii minori, însă pedepsele ce li se puteau aplica erau mai uşoare faţă de cele aplicabile infractorilor majori.

Primul regim sancţionator mixt pentru infractorii minori, alcătuit din pedepse şi măsuri educative, a fost reglementat de Codul penal de la 1937, în care s-a prevăzut că minorului care răspunde penal i se pot aplica fie măsuri de siguranţă cu caracter educativ, fie pedepse¹.

În art. 100 din Codul penal de la 1968 se prevedea că faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea sa.

La alegerea sancţiunii aplicate minorului trebuia să se ţină seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Odată cu adoptarea şi intrarea în vigoare a Decretului nr. 218/1977 privind unele măsuri tranzitorii referitoare la sancţionarea şi reeducarea prin muncă a unor persoane care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală², au fost abrogate în mod implicit dispoziţiile art. 100 din Codul penal în vigoare la acea dată, care reglementa regimul sancţionator al infractorilor minori, constând în aplicarea faţă de aceştia a unor măsuri educative sau a unor pedepse.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

În conformitate cu prevederile art. 2 din acest decret, în cazul săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală de către un minor între 14 şi 18 ani, se dispunea încredinţarea acestuia colectivului în care muncea sau învăţa, stabilindu-se reguli stricte de disciplină şi comportare, a căror respectare trebuia urmărită de colectivele de muncă sau învăţătură şi de familie.

Prin excepţie, atunci când minorii între 14 şi 18 ani săvârşeau fapte deosebit de grave, în temeiul art. 3 din Decretul nr. 218/1977, instanţa de judecată trebuia să dispună trimiterea lor în şcoli speciale de muncă şi reeducare, unde aveau obligaţia să muncească, să-şi însuşească o meserie şi să-şi termine pregătirea şcolară.

Măsura educativă constând în internarea minorului într-o şcoală specială de muncă şi reeducare putea fi dispusă pe o durată de cel puţin 2 ani şi de cel mult 5 ani, ţinându-se seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost săvârşită şi de conduita generală a făptuitorului.

Prevederile Decretului nr. 218/1977 au fost abrogate în mod expres prin art. 7 din Legea nr. 104/1992 pentru modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a altor legi, precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi a Decretului nr. 218/1977³, astfel că au fost repuse în vigoare dispoziţiile articolului 100 din Codul penal de la 1 ianuarie 1969, conform cărora minorilor între 14 şi 18 ani care răspundeau penal li se puteau aplica, după caz, măsuri educative sau pedepse.

Noul Cod penal⁴ instituie un regim sancţionator special pentru minorii între 14 şi 18 ani, întrucât în art. 114 se prevede că faţă de aceştia se ia, de regulă, o măsură educativă neprivativă de libertate sau o măsură educativă privativă de libertate, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Prin urmare, indiferent de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, infractorilor minori nu li se pot aplica pedepse, ci numai măsuri educative neprivative sau privative de libertate.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.