Revista Dreptul (Uniunea Juristilor) nr. 7/2012
Drept civil. legislaţia profesioniştilor (comercianţi). Drept administrativ. Drept procesual civil
de Din soluţiile instanţelor judecătoreşti
26 iunie 2012În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
ASIGURĂRI. ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO. ACCIDENT CU VICTIME MULTIPLE. DAUNE MORALE. CRITERII DE STABILIRE
Potrivit dispoziţiilor art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008, în cazul în care în unul şi acelaşi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi valoarea totală a prejudiciului depăşeşte limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire.
În stabilirea cuantumului daunelor morale datorate, instanţa se raportează la limita de despăgubire prevăzută de legiuitor şi menţionată în poliţa de asigurare, ceea ce constituie un criteriu obiectiv, precum şi la împrejurarea că în urma evenimentului rutier au rezultat mai multe victime ce urmează a fi despăgubite, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Ordinul CSA nr. 20/2008 (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, decizia nr. 4083 din 13 decembrie 2011).
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
AVOCAT. CERERE DE PRIMIRE ÎN PROFESIA DE EXECUTOR JUDECĂTORESC CU SCUTIRE DE EXAMEN. INAPLICABILITATEA CERINŢEI PRIVIND DEPUNEREA RECOMANDĂRII DE LA ULTIMUL LOC DE MUNCĂ
Potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cererea de admitere în profesia de executor judecătoresc, cu scutire de examen, se impune a fi însoţită de o serie de documente expres arătate, printre care şi "recomandarea de la ultimul loc de muncă".
În virtutea principiului interpretării normelor legale în sensul aplicării lor şi pentru producerea de efecte juridice, prezentarea unei "recomandări de la ultimul loc de muncă" nu este necesară în cazul persoanelor ce anterior depunerii cererii de primire în corpul executorilor judecătoreşti şi-au desfăşurat activitatea în cadrul unor profesii liberale, acestea nefiind angajate într-o relaţie de muncă cu un angajator care să le poată elibera o astfel de recomandare.
Faptul că norma legală incidentă nu prevede expres derogări în situaţia avocaţilor ce solicită primirea în corpul executorilor judecătoreşti nu este de natură a conduce la o interpretare contrară, cu atât mai mult cu cât, date fiind scopul şi finalitatea obligativităţii depunerii unei astfel de recomandări, respectiv îndeplinirea cerinţei bunei reputaţii, este de reţinut că însăşi desfăşurarea activităţii de avocat este condiţionată de întrunirea în persoana celui care o exercită a unei astfel de cerinţe (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4348 din 27 septembrie 2011).
NOTĂ: Curtea a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, în forma publicată în "Monitorul oficial" nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
CONCORDAT PREVENTIV. PROIECTUL DE CONCORDAT PREVENTIV. CONDIŢIA EXISTENŢEI ACORDULUI EXPRES AL AGENŢIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ ASUPRA PROPUNERILOR DE AMÂNĂRI, ŞTERGERI, EŞALONĂRI, REEŞALONĂRI ŞI REDUCERI PARŢIALE ALE OBLIGAŢIILOR FISCALE. CARACTERUL REFUZULUI EXPRIMĂRII ACESTUI ACORD
Adresa emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cuprinzând avizul negativ dat unei oferte de concordat emis în condiţiile art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad hoc, are caracterul unui act administrativ asimilat, iar nu al unui act comercial.
Invocarea excepţiei de nelegalitate împotriva acestui act este inadmisibilă, refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, ca act administrativ asimilat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, putând fi contestat doar pe calea acţiunii directe, iar nu şi pe calea excepţiei de nelegalitate (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 2258 din 14 aprilie 2011).
CONCURENŢĂ NELOIALĂ. STABILIREA UNOR TAXE SUPLIMENTARE. DENATURAREA CONCURENŢEI. CONDIŢII ŞI EFECTE
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 declară interzise înţelegerile "exprese sau tacite" între agenţii economici sau asociaţii de agenţi economici, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Astfel, existenţa unei taxe suplimentare nu conduce automat la aplicarea art. 5 din Legea nr. 21/1996 (stabilirea unor taxe de raft nereprezentând, în sine, o problemă de natură concurenţială), ci numai în măsura în care se dovedeşte că acestea au ca efect distorsionarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, decizia nr. 3885 din 29 noiembrie 2011).
CONTENCIOS ADMINISTRATIV. PROCEDURA SPECIALĂ DE EXECUTARE A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI DEFINITIVE ŞI IREVOCABILE PRONUNŢATE DE INSTANŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV. SFERĂ ŞI CONDIŢII DE APLICARE
1. Sancţiunea pecuniară prevăzută de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este condiţionată de stabilirea atitudinii culpabile a conducătorului autorităţii publice pârâte cu privire la neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în lipsa unei astfel de atitudini, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere neputând fi aplicată.
2. Obligaţiile a căror neexecutare atrage aplicarea sancţiunii amenzii prevăzute de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt întotdeauna obligaţii "de a face" (obligaţia de a emite un act administrativ, de a modifica un astfel de act, de a elibera un anumit înscris, de a efectua o anumită operaţiune administrativă etc.) şi care nu se pot executa pe cale silită dat fiind specificul acestora şi calitatea emitentului actului care este întotdeauna aceea de autoritate publică. Aşadar, executarea obligaţiilor "de a da" având ca obiect o sumă de bani nu intră sub incidenţa art. 24 din Legea nr. 554/2004, în cazul acestor obligaţii trebuind să fie urmată procedura de executare silită reglementată de dispoziţiile art. 3711 şi urm. C. proc. civ. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4686 din 12 octombrie 2011).
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.