Comentariu – teoretic şi practic – cu privire la textele noului Cod civil referitoare la formarea contractului
de Lacrima Bianca Luntraru

Avocat* – Baroul Mureş
ABSTRACT

This study proposes a thorough and precise examination of the provisions of the present Civil Code regarding the institution of the contract, especially, its drafting mechanism. The objective of our research concerns the reference made to the innovative items, but also a critical view regarding the possible discrepancies existing between the legal text and the judicial practice, respectively the concepts developed by the specialty literature under the pressure of the Civil Code of the year 1864.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

The approach is based upon a permanent tendency to refer to the comparative law, especially the European law and the great projects of unifying the regulation of the international commercial contracts, UNIDROIT Principles and the Principles of European Contract Law.

We notice that one of the basic ideas taken into account by the editors of the Civil Code is that of "unifying" the civil law and the commercial law, by adopting the solutions proposed by other Codes, such as the Swiss or the Italian code. The assembly of the regulations applicable to the mechanism of the contract drafting has to be construed from this perspective. The usefulness is undisputable considering that the distinction cannot be justified at this level in a modern society.

Likewise, it is required to specify that in the matter of drafting the contract, the good faith principle was raised to the rank of an "axiological summum", being present both in the negotiations-related regulations and in the rigorous and detailed provisions of the offer and of its acceptance.

Keywords: contract; offer and offer acceptance; negotiation; confidentiality; good faith.

I. PRELIMINARII

Studiul doctrinar şi jurisprudenţial al instituţiilor juridice care stau la baza mecanismului propriu-zis al încheierii contractului, în general, respectiv al ofertei de a contracta şi a acceptării acesteia, în special, reprezintă cel mai valoros aport adus de teoreticienii şi practicienii dreptului la dezvoltarea teoriei dreptului civil contractual¹. Interpretările elaborate de către literatura de specialitate faţă de aceste două instituţii au contribuit substanţial la dezvoltarea practicii judiciare, fiind remarcată vasta aplicabilitate a acestora. Diversitatea şi complexitatea ipotezelor care necesită întrebuinţarea instituţiei ofertei, respectiv a acceptării, sunt infinite, ceea ce implică, în plan juridic, stabilirea unor reguli generale, abstracte, aplicabile în toate cazurile de natură a asigura protecţia şi a îmbunătăţi raporturile juridice civile.

Codul civil de la 1864 nu răspundea acestor cerinţe esenţiale şi, prin urmare, nu putea fi adaptat într-o manieră cât mai rezonabilă societăţii contemporane, caracterizată de o continuă dezvoltare şi modernizare pe toate planurile. Dispoziţiile cuprinse de acesta se rezumau la redarea schemei clasice a procesului de formare a contractului. Nici oferta, nici acceptarea nu cunoşteau o reglementare proprie, generală, prevăzută în mod expres.

Sub presiunea raporturilor civile contractuale devenite din ce în ce mai complexe a fost expusă în repetate rânduri de către doctrinari şi de către practicieni nevoia perfecţionării reglementărilor în materie.

Redactorii noului Cod civil au răspuns acestei provocări prin legiferarea unui set de norme dedicate special mecanismului de formare a contractului. Astfel, dispoziţiile cuprinse de noul Cod civil, în secţiunea a 3-a, denumită "Încheierea contractului", din capitolul I, intitulat "Contractul", titlul II "Izvoarele obligaţiilor", cartea a V-a "Despre obligaţii", reprezintă o încercare de sintetizare a principalelor construcţii teoretice şi practice elaborate în scopul înlăturării lacunelor şi deficienţelor vechii reglementări în materie. Acest proces legislativ a reuşit să ducă la adaptarea elementelor structurale ale acordului de voinţă – oferta şi acceptarea – la nevoile actuale ale societăţii. Demersul noului Cod civil este de apreciat.

În acest context, ne propunem în prezenta lucrare să realizăm o analiză mai aprofundată, punctuală a textelor noului Cod civil avute în vedere.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

II. MECANISMUL FORMĂRII CONTRACTULUI

1. Art. 1.182. Încheierea contractului – "(1) Contractul se încheie prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta.

(2) Este suficient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale contractului, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinţează determinarea acestora unei alte persoane.

(3) În condiţiile prevăzute la alin. (2), dacă părţile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana căreia i-a fost încredinţată determinarea lor nu ia o decizie, instanţa va dispune, la cererea oricăreia dintre părţi, completarea contractului, ţinând seama, după împrejurări, de natura acestuia şi de intenţia părţilor."

În conformitate cu prevederile art. 1166 din vechiul Cod civil (1865)², contractul presupunea un acord de voinţă a două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic.

Pornind de la această definiţie, se poate susţine că, într-o formulare sintetică, prin încheierea contractului înţelegem realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra tuturor clauzelor în condiţiile de valabilitate prevăzute de lege³.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.