Discuţii în legătură cu reproducerea umană asistată medical cu terţ donator în reglementarea Codului civil
de Teodor Bodoaşcă

Prof. univ. dr.* – Facultatea de Drept,
Universitatea "Dimitrie Cantemir", Târgu-Mureş

ABSTRACT

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

This study is mainly devoted to the analysis of provisions of the current Romanian Civil Code (Articles 441–447) referring to "medically-assisted human reproduction with third donor" and to some "doctrinal reactions" in relation to the new regulation. Likewise, where deemed appropriate, some opinions have been substantiated and various de lege ferenda proposals have been made.

Key words: medically-assisted human reproduction; techniques of medically-assisted human reproduction with third donor; filiation.

1. Cadrul normativ intern. Actualul Cod civil, în contextul reglementărilor consacrate raporturilor de familie (cartea a II-a, "Despre familie"), sub denumirea marginală "Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator" (secţiunea a 2-a din capitolul II, "Filiaţia"), cuprinde norme referitoare la următoarele aspecte ale acestei reproduceri umane: regimul filiaţiei (art. 441), condiţii (art. 442), contestarea filiaţiei (art. 443), răspunderea tatălui (art. 444), confidenţialitatea informaţiilor (art. 445), raporturile dintre tată şi copil (art. 446) şi regulile aplicabile (art. 447).

Facem precizarea că o parte din aceste texte sunt preluate, cu unele diferenţe, din Codul civil francez din 1804 (art. 441 şi art. 442)¹ sau din Codul civil al provinciei Québec (art. 443 şi art. 445)², iar altele sunt "creaţia" redactorilor Codului civil român (art. 444 şi art. 446–447).

De asemenea, Codul civil român, în contextul dispoziţiilor consacrate "respectului datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente" (art. 58–81), instituie norme ce pot fi incidente şi în cadrul tehnicilor de "reproducere umană asistată medical cu terţ donator", şi anume: interzicerea practicilor eugenice (art. 62), intervenţiile asupra caracterelor genetice (art. 63), interzicerea unor acte patrimoniale (art. 64), intervenţiile medicale asupra unei persoane (art. 67), prelevarea şi transplantul de la persoane în viaţă (art. 68).

Titlul VI (art. 141– art. 163) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii³ cuprinde reglementări referitoare la prelevările de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic⁴. De asemenea, art. 26– art. 28 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003⁵ stabilesc "drepturile pacientului în domeniul reproducerii".

În aplicarea art. 447 C. civ., a fost elaborat "Proiectul de lege privind reproducerea umană asistată medical"⁶, aflat pe agenda de lucru a Camerei Deputaţilor. Anterior acestui "Proiect" a mai existat o tentativă de reglementare a reproducerii umane asistate medical, însă Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 418/2005, a priori, a declarat neconstituţională "Legea privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical"⁷.

În perspectiva adoptării şi intrării în vigoare a "Proiectului", apreciem că dispoziţiile art. 441– art. 446 C. civ. vor deveni "norme speciale". În schimb, prevederile "Proiectului", în marea lor majoritate, vor fi "norme generale". Într-adevăr, în timp ce Codul civil normează doar diverse aspecte privind "reproducerea umană asistată medical cu terţ donator", "Proiectul" are ca obiect de reglementare, în general, "reproducerea umană asistată medical"⁸. Neîndoielnic, această situaţie este de natură să "torpileze" rolul de "drept comun" al Codului civil pentru "... toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale", prevăzut de art. 2 alin. (2), reflectând chiar lipsa de viziune, sub acest aspect, a redactorilor acestuia.

Contrar unor susţineri din doctrină⁹, în România, limitele tehnicilor de reproducere umană asistată medical au fost reglementate şi anterior datei de 1 octombrie 2011¹⁰, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil¹¹. Astfel, România a ratificat, prin Legea nr. 17/2001¹², Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina¹³, precum şi Protocolul adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane¹⁴.

2. Precizări terminologice. A) Chiar dacă analiza noastră are ca obiect dispoziţiile art. 441– art. 447 C. civ., având în vedere iminenta adoptare a "Proiectului", găsim de cuviinţă ca, în continuare, să facem apel şi la unele prevederi ale acestuia, îndeosebi la cele care stabilesc semnificaţia juridică pentru diverse noţiuni şi expresii utilizate în domeniu sau care au legătură nemijlocită cu reglementările din Codul civil supuse analizei.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

B) În concret, potrivit art. 4 lit. c) din "Proiect", "reproducerea umană asistată medical" reprezintă "domeniul medical ce cuprinde ansamblul tehnicilor de inseminare artificială, de fertilizare in vitro¹⁵ şi transfer de embrioni"¹⁶. Sub aspectul "tehnicilor medicale" permise în domeniul reproducerii umane, în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din "Proiect".

În schimb, în temeiul art. 4 lit. e) din "Proiect", expresia "reproducerea umană asistată medical cu terţ donator" are semnificaţia "ansamblului de proceduri şi tehnici în cadrul cărora unul dintre gameţi provine de la un terţ donator".

Semnalăm referirea art. 4 lit. e) din "Proiect" doar la "unul dintre gameţi". În situaţia în care amândoi viitorii părinţi sunt "infertili"¹⁷ sau suferă de o maladie transmisibilă la copil¹⁸, pentru a da satisfacţie "dreptului lor la reproducere"¹⁹, legiuitorul trebuie să ofere posibilitatea legală ca ambii gameţi (spermatozoidul şi ovulul) să provină de la alte persoane în calitate de "terţi donatori". Pentru a evita deducerea acestei alternative pe calea nesigură a interpretării, considerăm oportun ca, de lege ferenda, să fie modificat acest text, în sensul de a se referi la "cel puţin unul dintre gameţi".

C) Art. 4 lit. f) din "Proiect" stabileşte semnificaţia expresiei "terţ donator". Astfel, potrivit acestui text, terţul donator este persoana majoră în viaţă în momentul donării, având capacitate deplină de exerciţiu, care, în urma investigaţiilor clinice²⁰ şi paraclinice²¹, nu are contraindicaţii pentru procreare şi de la care se prelevează voluntar gameţi pentru utilizare terapeutică, pe baza consimţământului neviciat, prealabil, expres şi liber exprimat²² în scris în momentul donării.

În context, evocăm că Legea nr. 95/2006 utilizează termenul generic "donator"²³, iar "Proiectul" expresia "terţ donator"²⁴.

Cerinţele impuse "donatorului" de organe, ţesuturi şi celule de origine umană sunt stipulate de art. 144– art. 148 din Legea nr. 95/2006, care alcătuiesc capitolul 2 ("Donarea şi donatorul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană") din titlul VI ("Efectuarea prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic"), de art. 14 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de avizare a donării de la donatorul viu²⁵, precum şi de art. 7 alin. (5) şi (6) din "Proiect".

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.