Sporuri salariale. Indemnizaţie de concediu
de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă

Cuvinte cheie

• indemnizaţie de concediu de odihnă

• sporuri şi alte drepturi

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Instanţa

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, decizia nr. 2992 din 14 noiembrie 2019

Jurisprudenţă

Problema de drept care se solicită a fi solutionată în speţa pendinte este cea a modului de aplicare a dispoziţiilor art. 150 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu privire la modul de calcul al indemnizaţiei de concediu de odihnă, adică media zilnică a salariilor de bază, indemnizaţiilor şi sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.

Apelanta nu prezintă un alt algoritm de calcul al indemnizaţiei cuvenite reclamantei, pentru concediul de odihnă, diferită de cea stabilită prin sentinţa apelată, ci contestă luarea in calcul a sporului de preventie sau a celui pentru conditii deosebite, considerând că nu pot fi calificate drept sporuri cu caracter permanent, în raport de modul de acordare al acestora.

Trebuie stabilit la calificarea drept sporuri cu caracter permanent a modului in care sporurile salariale in discutie au un caracter ocazional - adică sunt dobândite in mod fractionat numai pe o scurtă perioadă din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul - sau sunt primite pe toată perioada sau pe cea mai mare parte din perioada cuprinsă in ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.

Or, în această ultimă situaţie, sporurile au un caracter permanent, legat de modul obisnuit cu care acestea sunt dobândite in ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.

Tribunalul Gorj prin sentinţa civilă nr. 367 de la 23.05.2019 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului M. şi a respins pretenţiile faţă de această pârâtă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A admis în parte cererea de chemare în judecată ulterior modificată şi precizată, formulată de reclamanta B M în contradictoriu cu pârâta U.A.T. M.

A obligat pârâta U.A.T. M la calculul şi plata către reclamantă a diferenţelor de indemnizaţie de concediu de odihnă rezultate din stabilirea acestei indemnizaţii, pentru perioada 2015-2018, prin luarea în considerare şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă, precum şi a sporului de prevenţie, de care a beneficiat reclamanta.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei U.A.T. Motru la calculul pentru viitor, conform art. 150 din Codul muncii, a indemnizaţiei de concediu cu luarea în considerare a tuturor sporurilor cu caracter permanent.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului M, instanţa a reţinut că potrivit art. 32 din Codul de procedură civilă:

"Orice cerere poate fi formulată şi susţinută în fata instanţei de judecată numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes.

Aceste prevederi stabilesc condiţiile de exercitare a acţiunii civile, ce trebuie întrunite cumulativ în ipoteza formulării cererilor în justiţie.

La art. 36 Cod de procedură civilă este definită calitatea procesuală ca rezultând din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.