Consideraţii în legătură cu soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie exprimată prin Decizia nr. 66/2017 cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 623 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 220 alin. (3) şi (5) şi art. 226 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi art. 3 pct. 18 din Legea nr. 69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare
de Sergiu Stănilă, Claudia Roşu

dr. SERGIU STĂNILĂ *
Lect. univ. – Facultatea de Drept,

Universitatea de Vest, Timişoara

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

dr. CLAUDIA ROŞU **

Prof. univ. – Facultatea de Drept,

Universitatea de Vest, Timişoara

ABSTRACT

The enforcement of enforceable titles consisting of judgments regarding budgetary claims, owed on the basis of some contractual legal relationships, which become revenue to the state consolidated budget, was a distinct issue dealt with in the practice of the courts of law, as a result of different legal application and interpretation of incidental legal texts.

It was the judicial practice that led to the intervention of the High Court of Cassation and Justice, called upon to issue a preliminary ruling for the settlement of a matter of law regarding the interpretation of the provisions of Article 623 of the Civil Procedure Code in relation to Article 220 (3) and (5) and Article 226 (3) of the Law No 207/2015, in the light of Article 3 (1) of the Law No 273/2006 and Article 3 point 18 of the Law No 69/2010.

The solution of the High Court of Cassation and Justice confers the competence of enforcement of the above-mentioned obligations to the tax executors, as executing authorities of the State.

Key words: local public finance; fiscal-budgetary liability; budget claim; enforceable title; consolidated state budget; tax executor.

1. Preliminarii

Principiul de bază prevăzut de lege este cel potrivit cu care obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită¹.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Şi în etapa executării silite, ca în întregul proces civil, se aplică principiul legalităţii executării silite. Din acest motiv, executarea silită se face cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.

Este interzisă efectuarea de acte de executare de către alte persoane sau organe decât cele care au calitatea de organe de executare.

Organul de executare având plenitudinea de competenţă este executorul judecătoresc. Astfel, executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.

Prin Decizia nr. 66/2017², Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis sesizarea formulată de Tribunalul Bacău, Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, şi a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 623 C. proc. civ., raportat la art. 220 alin. (3) şi (5) şi art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 3 pct. 18 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, executarea silită a titlurilor executorii – hotărâri judecătoreşti privind creanţe bugetare, datorate în temeiul unor raporturi juridice contractuale, care se fac venit la bugetul consolidat al statului, se realizează prin executori fiscali, ca organe de executare silită ale statului.

De la început menţionăm că suntem de acord cu decizia instanţei supreme şi vom dezvolta propriile noastre argumente.

Decizia instanţei supreme are în vedere natura şi clasificarea veniturilor publice, în general. Doctrina a reţinut ca fiind cuprinzătoare definiţia dată veniturilor publice de către Gaston Jeze, respectiv, veniturile publice sunt toate bunurile economice care intră definitiv în patrimoniul public, indiferent dacă provin din surse permanente sau temporare, indiferent dacă intrarea lor în patrimoniul public este periodică sau accidentală³. Statul exercită puterea de constrângere, dreptul său de impunere în materie fiscală, pentru satisfacerea nevoilor aferente îndeplinirii funcţiilor economico-financiare şi politico-sociale⁴.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.