Pandectele Saptamanale (Rosetti) nr. 9/2019
Decizie de impunere. Procedura de comunicare a avizului de inspecţie fiscală şi relevanţa acesteia în ce priveşte prescripţia dreptului de a se stabili creanţe fiscale. Venitul din cesiuni şi obligaţia de a proceda la calculare şi reţinere de impozit pe venit
de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal
28 septembrie 2019În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
coperta
Cuvinte cheie
• inspecţie fiscală
• impozit pe profit
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
• contestaţie - raport inspecţie fiscală
• impozit la sursă
• decizie de impunere fiscală
• decizie de impunere
• venituri din alte surse
• venituri din cesiuni
Instanţa
Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 113 din 3 octombrie 2018
Jurisprudenţă
Avizul de inspecţie fiscală este o operaţiune administrativă prealabilă emiterii actului administrativ susceptibil de control de legalitate, anume decizia de impunere. Rolul său este de informare, asigurând începerea şi desfăşurarea inspecţiei fiscale prin prezenţa la domiciliu fiscal a persoanei verificate sau a reprezentantului său şi posibilitatea pregătirii apărării. Astfel, viciile procedurii de comunicare a avizului nu pot fi valorificate de sine stătător, putând doar constitui o cauză de nelegalitate a deciziei de impunere.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
La momentul emiterii decizie de impunere, nici o dispoziţie din legea fiscală nu identifică venitul din cesiuni ca fiind impozabil. Legea fiscală trebuie să fie suficient de clară şi previzibilă astfel încât destinatarul ei să poată preconiza conduita la care îl obligă. Faţă de caracterul neexhaustiv al conţinutului art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, includerea de situaţii similare trebuie să aibă în vedere tipurile de creanţe şi de plătitori indicaţi expres ca fiind supuşi de principiu obligaţiei de reţinere a impozitului prin stopaj la sursă. Acesta nu este cazul unei persoane fizice parte într-un contract civil, care ar fi trebuit informată într-o manieră suficient de clară prin textul legii că are obligaţia reţinerii şi virării impozitului prin stopaj la sursă, specifică unei anumite categorii de contribuabili.
Prima instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 aprilie 2018, sub nr. x/39/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Control Persoane Fizice, anularea Deciziei de impunere nr. 1690 din 24 aprilie 2017 emisă de pârâtă, contestate prealabil în procedură administrativă cu nr. de înregistrare 44820 din 16 iunie 2017 şi nesoluţionate în procedură graţioasă prin soluţie fiscală definitivă timp de mai mult de 6 luni, până la data prezentei.
În motivarea acţiunii a arătat că în fapt, reclamantul a făcut obiectul unei verificări a situaţiei fiscale personale, derulate de Serviciul Verificări Fiscale Persoane Fizice cu Averi Mari din structura centrală ANAF, în legătură cu impozitarea (prin reţinere la sursă) a "veniturilor din alte surse" plătite unei alte persoane, aferent perioadei 01 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011 (un singur an, anul 2011). Potrivit menţiunilor consemnate în RIF, inspecţia s-a derulat în perioada 28 decembrie 2016 - 08 februarie 2017 şi 03 martie 2017 - 05 aprilie 2017 (cu o suspendare de o lună) la sediul Direcţiei Generale de Control Venituri din Bucureşti.
Controlul s-a desfăşurat prin verificarea exhaustivă a datelor şi a documentelor existente în legătură cu plăţile efectuate de către reclamant în cursul anului 2011 către domnul B., ca urmare a încheierii Contractului de cesiune autentificat de Biroul Notarial C. sub nr. 132 din 07 februarie 2011 şi a Actului Adiţional nr. 1 autentificat de acelaşi Birou notarial sub nr. 133 din 07 februarie 2011.
Practic, venitul urmărit nu era al reclamantului (cesionar şi plătitor de venit), ci al domnului B. (cedent şi primitor al contravalorii). Reclamantul a fost în esenţă urmărit pentru că nu a reţinut la sursă impozitul pe venitul realizat din cesiune de către domnul B.
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.