Revista de Drept social (Rosetti) nr. 2/2019
Admitere recurs în interesul legii. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, în sensul că majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din O. G. nr. 10/2007, au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare şi după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009
de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii
27 august 2019În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, decizia nr. 7/2019, M. Of. nr. 343 din 6 mai 2019)
Cuvinte cheie: admitere recurs în interesul legii, salarizare, salariu - majorare, indemnizaţie brută de încadrare extras
ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
I. Problema de drept care a generat practica neunitară
1. Recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Oradea vizează stabilirea momentului până la care reclamanţii - magistraţi, care au obţinut prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile acordarea drepturilor băneşti majorate cu procentele de 18% (5% + 2% + 11%), prevăzute de art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, sunt îndreptăţiţi să beneficieze de plata acestor drepturi, mai exact, dacă aceste majorări puteau fi acordate numai până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 sau, dimpotrivă, ar fi trebuit acordate şi plătite reclamanţilor şi după intrarea în vigoare a acestei legi.
II. Dispoziţiile legale supuse interpretării
2. Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007:
"Art. 1. - În anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi indemnizaţiile personalului care ocupă funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel:
a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, faţă de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, faţă de nivelul din luna septembrie 2007."
3. Legea-cadru nr. 330/2009:
"Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
(2) Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
(3) Partea a II-a a prezentei legi reglementează sistemul unitar de salarizare pentru o perioada tranzitorie, până când sistemul va fi simplificat şi îmbunătăţit în conformitate cu partea a III-a a prezentei legi."
III. Examen jurisprudenţial - principalele coordonate ale divergenţelor de jurisprudenţă
4. Autorul sesizării arată că problema de drept supusă dezlegării a apărut în cadrul procesual al unor cereri de lămurire a dispozitivului unor hotărâri judecătoreşti prin care reclamanţilor, magistraţi, li s-au acordat majorările prevăzute de dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, cereri având ca obiect stabilirea în concret a momentului până la care beneficiarii sunt îndreptăţiţi la acordarea respectivelor majorări, în condiţiile în care în marea majoritate a cazurilor dispozitivul hotărârilor judecătoreşti indică exclusiv momentul de la care se acordă creşterea salarială, fără nicio altă limitare temporală.
5. În raport cu jurisprudenţa care a stat la baza promovării recursului în interesul legii, autorul sesizării a arătat că examinarea jurisprudenţei la nivel naţional relevă faptul că instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte problema de drept supusă dezlegării, după cum urmează:
A) Într-o primă orientare, majoritară, au fost admise cererile de lămurire a dispozitivului, stabilindu-se că majorările salariale acordate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007 au fost şi rămân incluse în indemnizaţia lunară brută de încadrare a reclamanţilor; în sprijinul acestei soluţii, au fost invocate următoarele argumente:
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.