Dreptul Afacerilor (ROSETTI)
Infracţiuni economice - Comentarii şi explicaţii. Adnotări cu jurisprudenţă, Editura Rosetti, 2019, ISBN 978-606-025-014-2
de Sebastian Bodu, Ciprian Bodu
15 mai 2019În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
- scj.ro [ Mai mult... ]
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Proiectul BEPS - Proiectul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) G20 cu privire la Eroziunea Bazei (de impozitare) şi Transfer al Profitului. Raportul final, 2015 [ Mai mult... ]
I. Infracţiunile la regimul societăţilor
În toate cazurile, reprezentantul legal al societăţii nu se poate constitui parte civilă, pe seama societăţii pe care o reprezintă, în lipsa aprobării acţiunii civile de către adunarea generală (mandatul special), conform art. 155 din Legea societăţilor, după cum nici un acţionar individual nu o poate face în afara art. 1551 din aceeaşi lege, nici chiar atunci când acţiunea penală s‑a pus în mişcare din oficiu de către Ministerul Public, deoarece constituirea de parte civilă nu este decât exerciţiul, în materie penală şi înaintea instanţei penale, a acţiunii civile pentru daune‑interese derivând din infracţiune, considerată ca delict civil, adică expresia acţiunii în răspundere civilă prevăzută la art. 155 - 1551 menţionate(14). Excepţie face, desigur, situaţia când un acţionar a fost prejudiciat direct, precum în cazul de la art. 214 din Legea societăţilor, respectiv art. 182 din Legea pieţei de capital. Este aşadar greşită decizia unei instanţe(15) de a accepta constituirea ca parte civilă a unei societăţi împotriva administratorului său delegat (echivalentul actualului administrator executiv) prin simpla cerere depusă de un (alt) administrator, în baza unei decizii a consiliului de administraţie, pe motivul că nu ar fi vorba de o responsabilitate grefată pe un delict civil ci "pe o infracţiune pasibilă de sancţiune penală instrumentată de parchet prin punerea din oficiu în mişcare a acţiunii penale". În aceste condiţii, dacă organul de urmărire penală se sesizează în urma unui denunţ, dar decide neînceperea urmăririi penale, cel care a făcut plângere nu are interes procesual de a ataca ordonanţa procurorului deoarece nu este parte civilă(16). De altfel, art. 155‑1551 din Legea societăţilor nu se ocupă de răspunderea penală, ci doar de cea civilă(17). Dacă însă societatea s‑a constituit parte civilă în condiţiile art. 155 - 1551, clasarea urmăririi penale sau chiar achitarea inculpaţilor nu stinge acţiunea civilă(18), cu menţiunea că, atunci când procesul civil se judecă ulterior celui penal, societatea nu poate repune în discuţie culpa inculpatului, invocând‑o pe a victimei, decât în măsura în care nu ar aduce atingere faptelor stabilite de instanţa penală(19). [ Mai mult... ]
Art. 281 a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate motivată pe dubla incriminare a aceloraşi infracţiuni. Excepţia a fost respinsă pe argumentul că este vorba doar de o normă de trimitere, instanţa neputând să aleagă, ci aplică norma cu pedeapsa cea mai mare(360). [ Mai mult... ]
În cadrul acestui capitol vom trata infracţiunile de bancrută, atât simplă, cât şi frauduloasă, prevăzute de art. 240‑241 C. pen. [ Mai mult... ]
A. Aspecte comune ale infracţiunilor de bancrută
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Având în vedere riscul unor interpretări care, deviind de la principiile fundamentale ale dreptului falimentar, constituţional şi chiar penal (art. 52 alin. (3) C. pr. pen.), ar denatura recuperarea creanţelor, apreciem că, de lege ferenda, art. 102 alin. (8) ar trebui cel puţin amendat în sensul arătat de noi, dacă nu chiar abrogat, mai ales că este greu de crezut că ar putea rezulta vreo creanţă suplimentară, născută exclusiv din fapta de bancrută şi fără legătură cu creanţa iniţială (un exemp [ Mai mult... ]
Dispoziţiile art. 241 alin. (1) C. pen. în vigoare nu au adus modificări sub aspectul conţinutului, infracţiunii de bancrută frauduloasă, în raport de dispoziţiile legii speciale menţionate, însă realizează o mai bună sistematizare a textului, prin introducerea în partea introductivă a cerinţei comune privind săvârşirea faptei "în frauda creditorilor". (ÎCCJ, s. pen., dec. nr. 20 din 17 ianuarie 2017) [ Mai mult... ]
III. Infracţiunile de evaziune fiscală
A. Aspecte comune ale infracţiunilor de evaziune fiscală
Aceste practici conţin, conform Ghidului OECD, trei componente: (i) îndatorarea de către grupul societar a societăţilor afiliate din statele cu fiscalitate ridicată; (ii) folosirea împrumuturilor intra‑grup pentru a genera cheltuieli deductibile cu dobânda, peste cheltuielile cu dobânda deja existente şi (iii) folosirea finanţărilor intra‑grup pentru a finanţa generarea unei scutiri fiscale. Câtă vreme art. 27 C. fisc. pune un prag al deductibilităţii cheltuielilor cu dobânzile la gradul de îndatorare de 3(569), depăşirea lui elimină efectele asupra bazei de impozitare. Apreciem că existenţa acestui prag face ca folosirea acestor împrumuturi să fie permisă nu doar cu efecte fiscale, ci şi în afara ariei de acţiune a Legii evaziunii fiscale. [ Mai mult... ]
Prin urmare, în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen., Curtea, prin decizia penală nr. 680/A pronunţată la data de 18.04.2016, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (ÎCCJ, s. pen., dec. nr. 203 din 28 februarie 2017) [ Mai mult... ]
21. Gheorge Voinea - Cauze de nepedepsire prevăzute de legi speciale. Revista "Dreptul" nr. 12/2006 [ Mai mult... ]
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.