Arhitectura procesului civil din perspectiva doctrinei civile, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă
de Pavel Filip

Introducere

Anterior adoptării actualului Cod civil şi al actualului Cod de procedură civilă în literatura de specialitate juridică a existat o controversă cu privire la definirea elementelor constitutive ale procesului civil. Prezentăm unele din opiniile care ni se par cele mai reprezentative.

S-a susţinut⁽¹⁾ că sunt elemente ale acţiunii civile părţile, obiectul şi cauza.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Despre noţiunea de acţiune civilă s-a susţinut că desemnează"ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile ocrotite de lege" şi că "atunci când se apelează la acţiune aceasta se individualizează şi devine proces"⁽²⁾. S-a arătat că acţiunea civilă este legată de dreptul subiectiv şi că nu poate exista fără existenţa unei persoane care să fie interesată în protecţia unui drept subiectiv sau a unui interes.

Ar rezulta,din aceste susţineri, că elementele acţiunii civile sunt şi elementele procesului civil.

Despre noţiunea de drept la acţiune s-a susţinut că desemnează "posibilitatea de a pune în mişcare mijloacele procesuale ce alcătuiesc acţiunea civilă, în scopul realizării protecţiei judiciare a unui drept sau interes pretins (afirmat)"⁽³⁾ şi că "[...] în toate aceste cazuri de excepţie, dreptul la acţiune rezultă din lege, care arată în mod expres condiţiile şi eventual termenul în care se poate exercita. Dreptul la acţiune rezultă, de asemenea, din lege în cazul organelor şi persoanelor fizice care nu sunt titulari ai unui drept subiectiv [...]"⁽⁴⁾.

Despre noţiunea părţi în procesul civil s-a susţinut: a) "vorbind de părţi avem în vedere persoanele între care s-a legal raportul juridic dedus judecăţii [...]" şi b) părţile legate iniţial prin acţiune [...]⁽⁵⁾, iar prin expresia "obiect al acţiunii" s-a înţeles, fie protecţia dreptului subiectiv, fie protecţia unui interes.

Diferit de obiectul acţiunii civile a fost definită expresia "obiect al procesului" care ar desemna "ceea ce părţile înţeleg să supună judecăţii, ceea ce ele pretind ca judecătorul să verifice, să aprecieze, să constate, să judece"⁽⁶⁾.

De asemenea, a fost definită expresia "obiect al cererii de chemare în judecată" care ar desemna "pretenţia concretă a reclamantului"⁽⁷⁾.

S-a făcut deosebirea dintre ceea ce este denumit prin noţiunea "cauza petendi" şi ceea ce este denumit prin noţiunea "cauza debendi".

Prin noţiunea "cauza acţiunii civile", denumită şi "cauza petendi" s-a înţeles "scopul către care se îndreaptă voinţa juridică a celui care reclamă sau se apără (scop) explicat prin împrejurările şi motivele speciale care au determinat partea să acţioneze"⁽⁸⁾.

Prin noţiunea "cauza debendi", considerată cauză a raportului juridic sau a obligaţiei puse în discuţie, s-a înţeles fundamentul dreptului invocat de cel ce formulează pretenţia.

Cauza raportului juridic sau a obligaţiei puse în discuţie este şi cauza cererii de chemare în judecată. Aceasta din urmă - cererea de chemare în judecată - este considerată unul din mijloacele procedurale care intră în conţinutul acţiunii civile⁽⁹⁾.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Sintetizând, arhitectura unui proces civil ce rezultă din literatura de specialitate juridică are următoarele elemente: a) raportul juridic dedus judecăţii, b) cauza raportului juridic dedus judecăţii, c) părţile raportului juridic dedus judecăţii care sunt şi părţile legate iniţiate prin acţiune, d) acţiunea civilă, e) dreptul la acţiune, f) cauza acţiunii civile, g) obiectul acţiunii civile sau procesului civil ori a cererii de chemare în judecată.

Cercetarea dispoziţiilor actualului Cod civil şi al actualului Cod de procedură civilă relevă existenţa unei noi arhitecturi a procesului civil, formată din: raportul juridic litigios, drept material la acţiune cu obligaţia sa corelativă, drept de sesizare a instanţei cu obligaţie sa corelativă, acţiune civilă înţeleasă ca un ansamblu de mijloace procesuale, scop al procesului civil, părţile procesului civil.

Argumentele existenţei noii arhitecturi ale procesului civil sunt dispoziţiile art. 2 alin. (2)⁽¹⁰⁾, art. 26⁽¹¹⁾ art. 1164⁽¹²⁾, art. 2500 alin. (1) şi (2)⁽¹³⁾, art. 2545 alin. (2)⁽¹⁴⁾ din Codul civil, art. 1⁽¹⁵⁾, art. 29⁽¹⁶⁾, art. 30⁽¹⁷⁾ şi art. 55⁽¹⁸⁾ din Codul de procedură civilă.

Textele de lege citate scot în evidenţă ceea ce în doctrina civilă este cunoscut sub numele: drept obiectiv, drept subiectiv, obligaţie, drept material la acţiune, acţiune civilă, dreptul de a sesiza instanţa de judecată. De asemenea, scot în evidenţă definiţia legală doar a ceea ce este numit drept material la acţiune, a ceea ce este numit obligaţie, (definiţie la care aveam o obiecţie), şi ceea ce este numit acţiune civilă.

Examinarea practicii judiciare constituită, prin prisma soluţiilor pronunţate, atât pe temeiul vechiului Cod de procedură civilă cât şi pe temeiul noului Cod de procedură civilă, a permis observaţia potrivit căreia, fie s-a admis acţiunea şi se dispune o sancţiune, cum ar fi obligarea pârâtul la o prestaţie sau anularea, rezoluţiunea etc., a unui act juridic, fie doar se respinge acţiunea.

În acest din urmă caz şi având în vedere definirea noţiunii de acţiune civilă, ni se pare o soluţie ilogică, de vreme ce, cel puţin o parte din mijloacele procesuale au fost încuviinţate şi administrate ca fiind legale.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.