Directiva nr. 48/2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului
Număr celex: 32008L0048

DIRECTIVA 2008/48/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 23 aprilie 2008
privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare
a Directivei 87/102/CEE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(¹),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(²),

întrucât:

(1) Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum(³) stabileşte norme la nivel comunitar privind contractele de credit pentru consum.

(2) În 1995, Comisia a prezentat un raport privind punerea în aplicare a Directivei 87/102/CEE şi a realizat o consultare amplă a părţilor interesate. În 1997, Comisia a prezentat un raport de sinteză asupra reacţiilor la raportul din 1995. În 1996, a fost elaborat un al doilea raport privind punerea în aplicare a Directivei 87/102/CEE.

(3) Aceste rapoarte şi consultări au evidenţiat diferenţe substanţiale între legile diferitelor state membre în domeniul creditelor pentru persoane fizice, în general, şi al creditelor de consum, în special. O analiză a legilor naţionale care transpun Directiva 87/102/CEE arată că statele membre utilizează diverse mecanisme de protecţie a consumatorului, pe lângă cele prevăzute în Directiva 87/ 102/CEE, datorită situaţiilor juridice sau economice diferite la nivel naţional.

(4) Situaţia de fapt şi de drept care rezultă din aceste diferenţe naţionale duce în anumite cazuri la denaturarea concurenţei între creditorii din Comunitate şi împiedică buna funcţionare a pieţei interne, în situaţiile în care statele membre au adoptat dispoziţii obligatorii diferite, mai stricte decât cele prevăzute de Directiva 87/102/CEE. Această situaţie limitează posibilitatea consumatorilor de a face uz direct de oferta de credite transfrontaliere care creşte treptat. Denaturările şi limitările menţionate pot avea, la rândul lor, consecinţe asupra cererii de bunuri şi servicii.

(5) În ultimii ani tipurile de credite oferite consumatorilor şi folosite de către aceştia au evoluat în mod considerabil. Au apărut noi instrumente de credit şi utilizarea acestora continuă să se dezvolte. Prin urmare este necesară modificarea dispoziţiilor existente şi extinderea domeniului lor de aplicare, după caz.

(6) În conformitate cu dispoziţiile tratatului, piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor, precum şi libertatea de stabilire. Dezvoltarea unei pieţe a creditului, mai transparente şi eficiente, în cadrul acestui spaţiu fără frontiere interne este esenţială pentru promovarea dezvoltării activităţilor transfrontaliere.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.

(7) Pentru a facilita apariţia unei pieţe interne eficiente în domeniul creditelor de consum, este necesar să se prevadă un cadru comunitar armonizat într-o serie de domenii fundamentale. Având în vedere dezvoltarea continuă a pieţei creditului de consum şi mobilitatea crescândă a cetăţenilor europeni, o legislaţie comunitară anticipativă, care să poată fi adaptată la formele viitoare de credit şi care să permită statelor membre un grad corespunzător de flexibilitate în procesul de punere în aplicare, ar trebui să faciliteze elaborarea unei legislaţii moderne în domeniul creditului de consum.

(8) Pentru a se asigura încrederea consumatorilor, este important ca piaţa să le ofere un grad suficient de protecţie. Astfel, libera circulaţie a ofertelor de credite ar trebui să poată avea loc în condiţii optime, atât pentru cei care oferă creditele, cât şi pentru cei care le solicită, ţinând seama de situaţiile specifice din fiecare stat membru.

(9) O armonizare completă este necesară pentru a se asigura tuturor consumatorilor din Comunitate un nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor lor şi pentru crearea unei veritabile pieţe interne. În consecinţă, nu ar trebui să li se permită statelor membre să menţină sau să introducă alte dispoziţii de drept intern decât cele prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, o astfel de limitare nu ar trebui să se aplice decât în cazul dispoziţiilor armonizate din prezenta directivă. Când astfel de dispoziţii armonizate nu există, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a menţine sau introduce dispoziţii legale naţionale. În consecinţă, statele membre ar putea, de exemplu, să menţină sau să introducă dispoziţii naţionale cu privire la răspunderea solidară a vânzătorului sau a furnizorului de servicii şi a creditorului. Un alt exemplu privind această posibilitate oferită statelor membre ar putea fi menţinerea sau introducerea de dispoziţii naţionale cu privire la anularea contractului de vânzare de bunuri sau furnizare de servicii, în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere din contractul de credit. În acest sens, în cazul contractelor de credit pe durată nedeterminată, ar trebui să li se acorde statelor membre dreptul de a stabili un termen minim care trebuie să curgă între momentul în care creditorul solicită rambursarea şi ziua în care trebuie rambursat creditul.

(10) Definiţiile cuprinse în prezenta directivă stabilesc domeniul de aplicare a armonizării. În consecinţă, obligaţia impusă statelor membre de a pune în aplicare dispoziţiile prezentei directive ar trebui să fie limitată la domeniul de aplicare al acesteia, conform definiţiilor menţionate. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere punerii în aplicare de către statele membre, în conformitate cu legislaţia comunitară, a dispoziţiilor prezentei directive în domenii care nu intră în sfera de aplicare a acesteia. Astfel, un stat membru ar putea să menţină sau să introducă dispoziţii legale naţionale corespunzătoare celor din prezenta directivă sau anumitor prevederi privind contractele de credit din aceasta, care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive, cum ar fi dispoziţiile privind contractele de credit pentru sume mai mici de 200 EUR sau mai mari de 75 000 EUR. De asemenea, statele membre ar putea aplica dispoziţiile prezentei directive şi în cazul unui credit legat care nu intră sub incidenţa definiţiei privind contractul de credit legat cuprinsă în prezenta directivă. Astfel, dispoziţiile cu privire la contractul de credit legat ar putea fi aplicate contractelor de credit care servesc doar parţial la finanţarea unui contract pentru furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii.

(11) În cazul anumitor contracte de credit, cărora li se aplică numai unele dintre dispoziţiile prezentei directive, nu ar trebui să li se permită statelor membre să adopte dispoziţii legale naţionale care să pună în aplicare alte dispoziţii ale acestei directive. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a reglementa, în legislaţia naţională, acele tipuri de contracte de credit cu privire la alte aspecte nearmonizate de prezenta directivă.

(12) Contractele pentru prestarea continuă de servicii sau pentru furnizarea de bunuri de acelaşi fel, atunci când consumatorul plăteşte pentru acestea în rate, pe durata furnizării lor, pot să difere considerabil, din punctul de vedere al intereselor părţilor contractante implicate, precum şi al modalităţilor şi al efectuării tranzacţiilor, de contractele de credit care intră sub incidenţa prezentei directive. Prin urmare, ar trebui clarificat faptul că aceste contracte nu sunt considerate contracte de credit în sensul prezentei directive. Un astfel de tip de contract este, de exemplu, contractul de asigurare în care prima de asigurare este plătită în rate lunare.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.

Pot fi de interes: