Directiva nr. 109/2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung
Număr celex: 32003L0109

DIRECTIVA 2003/109/CE A CONSILIULUI
din 25 noiembrie 2003
privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi
pe termen lung

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 63 punctele 3 şi 4,

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.

având în vedere propunerea Comisiei¹,

având în vedere avizul Parlamentului European²,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European³,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor⁴,

întrucât:

(1) În vederea stabilirii progresive a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede, pe de o parte, adoptarea unor măsuri care să asigure libera circulaţie a persoanelor, însoţite de măsuri privind controlul la frontierele externe, azilul şi imigraţia şi, pe de altă parte, adoptarea unor măsuri privind azilul, imigraţia şi apărarea drepturilor resortisanţilor ţărilor terţe.

(2) La reuniunea extraordinară de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999, Consiliul European a afirmat că statutul juridic al resortisanţilor ţărilor terţe trebuie apropiat de cel al resortisanţilor statelor membre şi că unei persoane care are reşedinţa legală într-un stat membru, pe o perioadă determinată, şi care este titulară a unui permis de lungă şedere trebuie să i se acorde în statul membru respectiv un ansamblu de drepturi uniforme cât mai apropiate de cele de care beneficiază cetăţenii Uniunii Europene.

(3) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

(4) Integrarea resortisanţilor ţărilor terţe care s-au stabilit pentru o perioadă lungă în statele membre reprezintă un element cheie în promovarea coeziunii economice şi sociale, obiectiv fundamental al Comunităţii, prevăzut de Tratat.

(5) Statele membre trebuie să pună în aplicare dispoziţiile prezentei directive fără a face discriminări pe bază de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de alt fel, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.

(6) Criteriul principal în dobândirea statutului de rezident pe termen lung trebuie să fie durata şederii pe teritoriul unui stat membru. Şederea respectivă trebuie să fi fost legală şi neîntreruptă pentru a putea dovedi stabilirea persoanei respective în ţara în cauză. Este necesară o anumită flexibilitate pentru a se putea ţine cont de circumstanţele care pot determina o persoană să părăsească temporar teritoriul respectiv.

(7) Pentru a dobândi statutul de rezident pe termen lung, resortisantul unei ţări terţe trebuie să facă dovada că dispune de resurse suficiente şi de o asigurare de sănătate, pentru a nu risca să devină o povară pentru statul membru. În evaluarea resurselor stabile şi regulate ale solicitantului, statele membre pot lua în considerare factori precum cotizaţiile la sistemul de pensii sau achitarea obligaţiilor fiscale.

(8) De asemenea, resortisanţii ţărilor terţe care doresc să dobândească şi să păstreze statutul de rezident pe termen lung nu trebuie să reprezinte o ameninţare pentru ordinea publică şi siguranţa publică. Noţiunea de ordine publică se poate referi la condamnări pentru infracţiuni grave.

(9) Considerentele economice nu trebuie să constituie un motiv de refuz în acordarea statutului de rezident pe termen lung şi nu trebuie să interfereze cu condiţiile pertinente.

(10) Trebuie stabilit un sistem de norme de procedură care să reglementeze examinarea cererii de dobândire a statutului de rezident pe termen lung. Procedurile respective trebuie să fie eficiente şi să poată fi gestionate, ţinând seama de volumul de muncă normal al administraţiilor statelor membre, precum şi transparente şi echitabile, pentru a oferi persoanelor în cauză un nivel adecvat de certitudine juridică. Ele nu trebuie să reprezinte un mijloc de împiedicare a exercitării dreptului de şedere.

(11) Dobândirea statutului de rezident pe termen lung trebuie atestată de un permis de şedere care să permită persoanei în cauză să dovedească rapid şi cu uşurinţă statutul său juridic. Permisul de şedere trebuie să răspundă de asemenea unor standarde tehnice de nivel nivel, în special în ceea ce priveşte măsurile de siguranţă împotriva falsificării şi contrafacerii, în scopul evitării abuzurilor în statul membru în care a fost dobândit statutul, precum şi în statele membre în care se exercită dreptul de şedere.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.