Directiva privind recunoaşterea calificărilor profesionale
Număr celex: 32005L0036

DIRECTIVA 2005/36/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A
CONSILIULUI
din 7 septembrie 2005
privind recunoaşterea calificărilor profesionale

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 40, articolul 47 alineatele (1) şi (2) prima şi a treia teză şi articolul 55,

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.

având în vedere propunerea Comisiei¹,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European²,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat³,

întrucât:

(1) În temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din tratat, eliminarea, între statele membre, a obstacolelor din calea liberei circulaţii a persoanelor şi serviciilor constituie unul dintre obiectivele Comunităţii. Pentru resortisanţii statelor membre, acest lucru include, în special, dreptul de a exercita o profesie, ca lucrători salariaţi sau care desfăşoară o activitate independentă, într-un alt stat membru decât cel în care şi-au obţinut calificările profesionale. De asemenea, articolul 47 alineatul (1) din tratat prevede adoptarea unor directive care au ca obiect recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiale de calificare.

(2) Ca urmare a Consiliului European de la Lisabona din 23 şi 24 martie 2000, Comisia a adoptat o comunicare privind 'O strategie pentru piaţa internă a serviciilor', al cărei obiectiv este, în special, ca libertatea de a presta servicii în cadrul Comunităţii să se exercite la fel de simplu ca în cadrul unui stat membru. Ca urmare a comunicării Comisiei intitulate 'Noi pieţe europene ale muncii deschise şi accesibile tuturor', Consiliul European de la Stockholm din 23 şi 24 martie 2001 a mandatat Comisia să prezinte Consiliului European din primăvara anului 2002 propuneri speciale pentru un regim mai uniform, mai transparent şi mai flexibil de recunoaştere a calificărilor.

(3) Garanţia, conferită de prezenta directivă persoanelor care şi-au obţinut calificările profesionale într-un stat membru, de acces la aceeaşi profesie şi de exercitare a aceleiaşi profesii într-un alt stat membru, cu aceleaşi drepturi ca şi resortisanţii respectivului stat membru, nu aduce atingere respectării de către profesionistul migrant a unor eventuale condiţii de exercitare nediscriminatorii, impuse de statul membru în cauză, cu condiţia ca respectivele condiţii să fie justificate în mod obiectiv şi proporţionale.

(4) Pentru a facilita libertatea de a presta servicii, este necesar să se prevadă norme speciale în vederea extinderii posibilităţii de a exercita activităţi profesionale cu titlul profesional original. În cazul serviciilor societăţii informaţionale furnizate la distanţă, trebuie să se aplice, de asemenea, dispoziţiile Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă⁴.

(5) Ţinând seama de diferitele regimuri instituite, pe de o parte, pentru prestarea de servicii transfrontaliere temporare şi ocazionale şi, pe de altă parte, pentru stabilire, este necesar să se precizeze criteriile de diferenţiere între aceste două concepte în cazul deplasării prestatorului de servicii pe teritoriul statului membru gazdă.

(6) Promovarea prestării de servicii trebuie asigurată în contextul strictei respectări a sănătăţii şi siguranţei publice, precum şi a protecţiei consumatorilor. Din acest motiv, trebuie prevăzute dispoziţii speciale pentru profesiile reglementate cu implicaţii în ceea ce priveşte sănătatea sau siguranţa publică, care constau în prestarea, temporar sau ocazional, a unor servicii transfrontaliere.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.

(7) Statele membre gazdă pot prevedea, după caz şi în conformitate cu legislaţia comunitară, cerinţe privind formularea declaraţiilor. Aceste cerinţe nu trebuie să impună sarcini disproporţionate prestatorilor de servicii, nici să împiedice sau să diminueze atractivitatea libertăţii de a presta servicii. Necesitatea unor astfel de cerinţe trebuie să facă obiectul unei examinări periodice pe baza progreselor realizate în punerea în practică a unui cadru comunitar de cooperare administrativă între statele membre.

(8) Prestatorul de servicii trebuie să facă obiectul aplicării nomelor disciplinare din statul membru gazdă care au o legătură directă şi specifică cu calificările profesionale, precum definirea profesiilor, domeniul de aplicare a activităţilor pe care le implică o profesie sau care îi sunt rezervate, utilizarea titlurilor şi abaterile profesionale grave care au o legătură directă şi specifică cu protecţia şi siguranţa consumatorilor.

(9) Menţinând, pentru libertatea de stabilire, principiile şi garanţiile care stau la baza diferitelor sisteme de recunoaştere în vigoare, este necesar să se îmbunătăţească normele acestora în temeiul experienţei dobândite. De asemenea, directivele pertinente au fost modificate în mai multe etape şi se impune reorganizarea şi raţionalizarea dispoziţiilor lor prin uniformizarea principiilor aplicabile. Prin urmare, este necesară înlocuirea Directivelor 89/48/CE⁵ şi 92/51/CEE⁶ ale Consiliului, precum şi a Directivei 1999/42/CE⁷ a Parlamentului European şi a Consiliului privind sistemul general de recunoaştere a calificărilor profesionale şi a Directivelor 77/452/CEE⁸, 77/453/CEE⁹, 78/686/CEE¹⁰, 78/687/CEE¹¹, 78/1026/CEE¹², 78/1027/CEE¹³, 80/154/CEE¹⁴, 80/155/CEE¹⁵, 85/384/CEE¹⁶, 85/432/CEE¹⁷, 85/433/CEE¹⁸ şi 93/16/CEE¹⁹ ale Consiliului privind profesiile de asistent medical generalist, de medic dentist, de medic veterinar, de moaşă, de arhitect, de farmacist şi de medic, regrupându-le într-un singur text.

(10) Prezenta directivă nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a recunoaşte, în conformitate cu propriile reglementări, calificările profesionale obţinute în afara teritoriului Uniunii Europene de către resortisanţi ai unei ţări terţe. În orice caz, orice recunoaştere trebuie realizată prin respectarea condiţiilor minime de formare profesională pentru anumite profesii.

(11) În cazul profesiilor reglementate de sistemul general de recunoaştere a titlurilor de calificare, denumit în continuare 'sistem general', statele membre trebuie să îşi menţină dreptul de a stabili nivelul minim de calificare necesar pentru a garanta calitatea serviciilor prestate pe teritoriul lor. Cu toate acestea, în temeiul articolelor 10, 39 şi 43 din tratat, nu trebuie să poată impune unui resortisant al unui stat membru să obţină calificări, pe care le stabilesc în general numai în raport cu diplomele eliberate în cadrul sistemului naţional de învăţământ, în cazul în care persoana în cauză a obţinut deja toate sau o parte din aceste calificări într-un alt stat membru. În consecinţă, este necesar să se prevadă ca orice stat membru gazdă în care este reglementată o profesie să aibă obligaţia de a lua în considerare calificările obţinute într-un alt stat membru şi de a verifica dacă acestea corespund celor pe care le solicită. Cu toate acestea, sistemul general nu împiedică un stat membru să impună unei persoane care exercită o profesie în respectivul stat membru cerinţe speciale motivate de punerea în aplicare a normelor profesionale justificate de interesul general. Acestea se referă, de exemplu, la organizarea profesiei, la standardele profesionale, inclusiv deontologice, la control şi responsabilitate. În final, prezenta directivă nu urmăreşte să aducă atingere interesului legitim al statelor membre de a împiedica pe unii dintre cetăţenii săi să se sustragă în mod abuziv de la aplicarea dreptului naţional în materie de profesii.

(12) Prezenta directivă are ca obiect recunoaşterea de către statele membre a calificărilor profesionale obţinute în alte state membre. Cu toate acestea, prezenta directivă nu are ca obiect recunoaşterea de către statele membre a deciziilor de recunoaştere luate în temeiul prezentei directive de alte state membre. În consecinţă, o persoană care posedă calificări profesionale recunoscute în temeiul prezentei directive nu se poate prevala de această recunoaştere pentru a obţine, în stat membru de origine, drepturi diferite de cele pe care i le conferă calificarea profesională pe care a obţinut-o în respectivul stat membru, cu excepţia cazului în care face dovada că a obţinut calificări profesionale suplimentare în statul membru gazdă.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.