Consiliul Uniunii Europene
Directiva nr. 86/2003 privind dreptul la reîntregirea familiei
Număr celex: 32003L0086
Modificări (...), Referinţe (1), Menţionări generale (4), Derogări (2), Reviste (4), Doctrine (2)În vigoare de la 03 octombrie 2003
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.
DIRECTIVA 2003/86/CE A CONSILIULUI
din 22 septembrie 2003
privind dreptul la reîntregirea familiei
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 63 punctul 3 litera (a),
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.
având în vedere propunerea Comisiei1,
având în vedere avizul Parlamentului European2,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European3,
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor4,
întrucât:
(1) Pentru a institui în mod progresiv un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede, pe de o parte, adoptarea unor măsuri care vizează libera circulaţie a persoanelor, coroborate cu măsuri de acompaniere privind controlul la frontierele externe, azilul şi imigrarea şi, pe de altă parte, adoptarea unor măsuri în materie de azil, imigrare şi protecţie a drepturilor resortisanţilor ţărilor terţe.
(2) Măsurile privind reîntregirea familiei ar trebui adoptate în conformitate cu obligaţia de protecţie a familiei şi de respectare a vieţii de familie, care este consacrată în numeroase instrumente de drept internaţional. Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi respectă principiile recunoscute în special de articolul 8 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(3) Consiliul European a recunoscut, în cadrul reuniunii speciale de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999, necesitatea armonizării legislaţiilor naţionale privind condiţiile de admitere şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe. În acest context, a declarat că Uniunea Europeană ar trebui să asigure un tratament echitabil al resortisanţilor ţărilor terţe care au reşedinţa în mod legal pe teritoriul statelor membre şi că o politică de integrare mai energică ar trebui să urmărească acordarea unor drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale cetăţenilor Uniunii Europene. În acest scop, Consiliul European a solicitat Consiliului să adopte de îndată decizii pe baza propunerilor Comisiei. Nevoia realizării obiectivelor stabilite la Tampere a fost reafirmată de Consiliul European de la Laeken din 14 şi 15 decembrie 2001.
(4) Reîntregirea familiei este o modalitate necesară de a face posibilă viaţa în familie. Ea contribuie la crearea unei stabilităţi socio-culturale care facilitează integrarea resortisanţilor ţărilor terţe în statele membre, fapt care permite, de asemenea, promovarea coeziunii economice şi sociale, obiectiv fundamental al Comunităţii, enunţat în tratat.
(5) Statele membre ar trebui să pună în aplicare dispoziţiile prezentei directive fără să facă discriminare pe bază de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice alte tipuri de opinii, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.
(6) Pentru a asigura protecţia familiei, precum şi menţinerea sau crearea unei vieţi de familie, este necesar să se stabilească, pe baza unor criterii comune, condiţiile materiale pentru exercitarea dreptului la reîntregirea familiei.
(7) Statele membre ar trebui să poată aplica prezenta directivă şi atunci când membrii unei familii sosesc toţi împreună.
(8) O atenţie deosebită ar trebui acordată situaţiei refugiaţilor, ca urmare a motivelor care iau constrâns să îşi părăsească ţara şi care îi împiedică să ducă o viaţă în familie normală în ţara lor. Prin urmare, ar trebui prevăzute condiţii mai favorabile pentru exercitarea dreptului acestora la reîntregirea familiei.
(9) Reîntregirea familiei ar trebui să vizeze, în orice caz, membrii familiei nucleare, şi anume soţul (soţia) şi copiii minori.
(10) Statele membre sunt cele care ar trebui să decidă dacă doresc să autorizeze reîntregirea familiei în ceea ce priveşte ascendenţii pe linie directă, copiii majori celibatari, partenerii necăsătoriţi sau înregistraţi, precum şi, în cazul unei căsătorii poligame, copiii minori ai unei alte soţii şi ai susţinătorului reîntregirii. Atunci când un stat membru autorizează reîntregirea familiei pentru aceste persoane, acest lucru nu aduce atingere posibilităţii, pentru statele membre care nu recunosc existenţa legăturilor de familie în cazurile reglementate de prezenta dispoziţie, de a nu acorda respectivelor persoane tratamentul de membrii ai familiei în ceea ce priveşte dreptul de şedere într-un alt stat membru, astfel cum este definit de legislaţia comunitară pertinentă.
(11) Dreptul la reîntregirea familiei ar trebui exercitat în deplină conformitate cu valorile şi principiile recunoscute de statele membre, în special în ceea ce priveşte drepturile femeilor şi ale copiilor; această respectare justifică adoptarea unor măsuri restrictive împotriva cererilor de reîntregire a familiei ale familiilor poligame.
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpăraţi documentul în formă completă.