Decizia nr. 431/2017 referitoare la admiterea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149¹, art. 149² alin. (6), art. 149³ şi art. 149⁴ din Regulamentul Senatului

1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Senatului nr. 37/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, sesizare formulată de un număr de 26 de senatori.

2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 6.678 din 30 mai 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.876C/2017.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că art. 149¹ alin. (1) şi (2) din Regulamentul Senatului încalcă principiul bicameralismului perfect reglementat prin art. 150- 151 din Constituţie, raportat la principiul bicameralismului diferenţiat funcţional rezultat din art. 75 din Constituţie, precum şi principiul autonomiei parlamentare, consacrat de art. 64 din Constituţie.

4. În acest sens se arată că din interpretarea sistematică a Constituţiei rezultă că intenţia constituantului român a fost aceea de a consacra două proceduri parlamentare diferite (i) procedura de legiferare aplicabilă în cazul legilor organice şi ordinare (procedura legislativă obişnuită) şi (ii) procedura de legiferare aplicabilă în cazul legilor constituţionale (procedura de revizuire a Constituţiei). Dacă pentru procedura legislativă obişnuită a fost introdus principiul bicameralismului diferenţiat, prin instituirea sistemului dezbaterii legii în cele două Camere care au, alternativ, competenţă de Cameră de reflecţie, respectiv de Cameră decizională, în cazul procedurii de revizuire a Constituţiei, legiuitorul constituant derivat a menţinut bicameralismul perfect, care fusese consacrat de legiuitorul constituant originar atât în cazul procedurii de revizuire a Constituţiei, cât şi în cazul procedurii legislative obişnuite. În consecinţă, competenţa diferită a Camerelor în momentul sesizării lor cu un proiect/propunere legislativă trebuie respectată numai în cazul procedurii legislative obişnuite, nu şi în ipoteza procedurii de revizuire a Constituţiei. Revizuirea Constituţiei nu este expres menţionată în corpul art. 75 din Constituţie, iar textul Constituţiei nu cuprinde vreo ordine de sesizare a Camerelor Parlamentului în privinţa acestei proceduri; din contră, ea se constituie într-o procedură distinctă reglementată de art. 150-152 din Constituţie de cea aplicabilă în cazul procedurii legislative obişnuite.

5. Ordinea constituţională de sesizare a Camerelor în cazul procedurii legislative obişnuite are caracter imperativ, nerespectarea sa constituind o cauză de inadmisibilitate a iniţiativei legislative. În cadrul procedurii de revizuire a Constituţiei, întrucât Legea fundamentală nu a reglementat o ordine de sesizare a Camerelor Parlamentului, iniţiativele de revizuire pot fi depuse la oricare din cele două, întrucât Camerele au atribuţii identice în această materie.

6. Lipsa unei dispoziţii constituţionale cu privire la Camera care trebuie să fie prima sesizată în procedura de revizuire a Constituţiei nu poate fi completată cu dispoziţiile din procedura de legiferare obişnuită. Tăcerea legiuitorului constituant cu privire la această etapă din procedura de legiferare echivalează cu opţiunea acestuia de a nu îngrădi libertatea iniţiatorilor de a sesiza oricare dintre cele două Camere atunci când decid să îşi exercite dreptul de a iniţia revizuirea Constituţiei şi de a permite oricărei Camere să fie sesizată cu un astfel de act normativ. Un argument suplimentar în acest sens este şi art. 151 alin. (2) din Constituţie, prin care legiuitorul constituant derivat a păstrat exclusiv în cazul procedurii de revizuire a Constituţiei medierea în situaţia în care cele două Camere adoptă texte diferite, ceea ce echivalează cu menţinerea caracterului special al procedurii de revizuire a Constituţiei faţă de procedura de legiferare obişnuită utilizată pentru adoptarea legilor organice şi ordinare. Se mai arată că revine puterii constituante competenţa stabilirii etapelor din procedura de legiferare, şi nu unei Camere a Parlamentului, respectiv Senatului prin intermediul regulamentului parlamentar.

7. Se arată că art. 149¹ alin. (1) şi (2) din Regulamentul Senatului încalcă art. 151 alin. (1) din Constituţie, întrucât acest text constituţional nu stabileşte o ordine constituţională pentru sesizarea Camerelor cu iniţiativa de revizuire. Practic, Senatul şi-a restrâns competenţa pe care art. 150 din Constituţie i-o acordă, anume de a putea fi sesizată prima cu iniţiativa de revizuire şi a limitat libertatea iniţiatorilor proiectului sau propunerii de revizuire în a-şi alege Camera la care să o depună, ceea ce contravine, de asemenea, art. 150 din Constituţie.

8. Cu privire la încălcarea art. 64 alin. (1) din Constituţie privind autonomia parlamentară, se arată că Senatul a stabilit atribuţii în sarcina celeilalte Camere, cu alte cuvinte s-a reglementat un raport juridic între iniţiatorul revizuirii şi Camera Deputaţilor, drept care şi acest text constituţional este încălcat. Pentru aceleaşi argumente, contravine art. 64 alin. (1) din Constituţie şi art. 149⁴ din Regulamentul Senatului.

9. Art. 149² alin. (6) din Regulamentul Senatului încalcă procedura de revizuire prevăzută de art. 151 din Constituţie prin încetarea procesului legislativ doar prin simpla exprimare de voinţă a Senatului şi împiedicarea "navetei legislative" în cazul revizuirii Constituţiei. Această consecinţă juridică este posibilă doar în privinţa procedurii de adoptare a legilor organice şi ordinare. Eliminându-se "naveta legislativă" care ar fi putut deschide opţiunea medierii, se încalcă prevederile art. 151 din Constituţie referitoare la procedura revizuirii acesteia.

10. În susţinerea celor de mai sus, sunt invocate şi prevederile Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, din cuprinsul cărora rezultă că nu era realizată nicio distincţie între cele două Camere în procedura revizuirii, terminologia folosită de legiuitor referindu-se la Camera la care s-a înregistrat iniţiativa.

11. Se concluzionează în sensul că legiuitorul constituant a gândit procedura revizuirii Constituţiei în mod diferit şi mult mai rigid decât procedura de modificare a celorlalte legi ordinare sau organice, iar această diferenţă de reglementare se menţine şi sub aspect procedural, făcând ca întreagă procedură de revizuire a Constituţiei să funcţioneze ca o instituţie autonomă, cu o configuraţie distinctă inclusiv procedural. Aşadar, prevederile Constituţiei nu reglementează o ordine de sesizare a Camerelor Parlamentului, prin urmare iniţiativele de revizuire pot fi depuse la oricare dintre acestea. Ambele Camere au atribuţii identice în materia revizuirii Constituţiei, fiind abilitate direct prin Constituţie ca şi Camere de revizuire potrivit interpretării teleologice, iar parlamentarii au dreptul constituţional de a iniţia revizuirea chiar la Camera din care fac parte.

12. Pe rolul Curţii se află şi soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Senatului nr. 37/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, sesizare formulată de grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

13. Sesizarea de neconstituţionalitate menţionată la paragraful precedent a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.679 din 30 mai 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.877C/2017 şi a fost motivată identic cu sesizarea de neconstituţionalitate care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.876C/2017.

14. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările au fost comunicate preşedintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului.

15. Preşedintele Senatului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. XXXV/3.296 din 20 iunie 2017, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.