Transmisiunea drepturilor şi obligaţiilor către succesori | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Efectele faţă de terţi - Dispoziţii generale -
Transmisiunea drepturilor şi obligaţiilor către succesori
Art. 1.282. -
(1) La moartea unei părţi, drepturile şi obligaţiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor săi universali sau cu titlu universal, dacă din lege, din stipulaţia părţilor ori din natura contractului nu rezultă contrariul.
(2) Drepturile, precum şi, în cazurile prevăzute de lege, obligaţiile contractuale în strânsă legătură cu un bun se transmit, odată cu acesta, succesorilor cu titlu particular ai părţilor.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Noţiunea de "succesor". "Succesor" este persoana care, fie în temeiul legii, fie în temeiul unui act de liberalitate morţiş causa, dobândeşte drepturi şi obligaţii de la o altă persoană pe care o moşteneşte. Succesorul poate fi universal, cu titlu universal sau cu titlu particular. În primul caz, succesorul dobândeşte în principiu totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale autorului său, considerate ca o universalitate juridică. Succesorul cu titlu universal se distinge prin aceea că dobândeşte de la autorul său o fracţiune determinantă din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acestuia, considerate ca o universalitate juridică. El beneficiază de drepturile şi răspunde pentru obligaţiile antecesorului său numai în limitele fracţiunii în care beneficiază şi răspund şi succesorii universali. Succesorul cu titlu particular este acela care dobândeşte de la autorul său unul sau mai multe bunuri determinate, fiind ţinut în principiu numai de obligaţiile pe care autorul său le avea cu privire la bunul în cauză [Cas., s. civ. propr. int., dec. nr. 9789/2009, în PR nr. 6/2010, pp. 112-141]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
Bibliografie: Dominic Alexandru Giro, Cesiunea drepturilor şi obligaţiilor contractuale accesorii în accepţiunea dispoziţiilor art. 1.282 alin. (2) din Codul civil, în Dreptul nr. 2/2020, pp. 9-32.
DOCTRINĂ
1.
"Textul art. 1.282 alin. (2) NCC reglementează exclusiv situaţia transmiterii drepturilor accesorii contractuale odată cu bunul principal, nu şi acele situaţii în care o parte contractantă ar putea să îşi cesioneze doar anumite drepturi sau chiar obligaţii, fără a cesiona bunul principal. De pildă, aşa cum s-a arătat în doctrină, textul de lege priveşte drepturile şi obligaţiile care sunt în strânsă legătură cu un bun ce este transmis unui succesor cu titlu particular, de această dată noţiunea de succesor referindu-se atât la cel care dobândeşte prin acte inter vivos (vânzare, schimb, donaţie), cât şi cel care primeşte prin acte mortis causa (testament). Aceasta înseamnă că suntem în prezenţa unei operaţiuni de transmitere propriu-zisă a bunului principal, de pildă vânzarea unui imobil, iar, odată cu vânzarea acestuia, cumpărătorul dobândeşte şi dreptul accesoriu la garanţie pentru viciile ascunse ale bunului, drept care poate fi transmis mai departe unui al doilea sau chiar al treilea cumpărător". [D.A. Gidro, Cesiunea drepturilor şi obligaţiilor contractuale accesorii în accepţiunea dispoziţiilor art. 1.282 alin. (2) din Codul civil, cit. supra, p. 11]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Legea nr. 287/2009. Cartea a V-a. Despre obligaţii (art. 1164-1649). Comentarii şi explicaţii, ediţia 2
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Articolul reglementează transmiterea drepturilor şi obligaţiilor la moartea unei persoane către succesorii acesteia. Preiau efectele contractului succesorii universali sau cu titlu universal dacă părţile nu au prevăzut contrariul sau dacă din lege sau din natura contractului nu rezultă altfel, e.g. în cazul contractelor încheiate intuitu personae (I. Turcu, Noul Cod civil. Comentarii şi explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 1282). Alin. (2) se referă la situaţia succesorilor cu titlu particular ai defunctului, care vor prelua drepturile şi obligaţiile în strânsă legătură cu un bun, acestea din urmă, însă, doar în cazurile prevăzute ope legis. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Aspecte generale privind succesorii părţilor. Prin dispoziţiile art. 1282 este întregit tabloul efectelor contractului în privinţa succesorilor părţilor, oferindu-se o reglementare generală a modului în care aceste subiecte de drept se poziţionează în raport cu drepturile şi obligaţiile contractuale în cazul decesului uneia dintre părţi. Art. 1282 este structurat pe fiecare sub-categorie de succesori: succesorii universali sau cu titlu universal [alin. (1)] şi succesorii cu titlu particular [alin. (2)]. O parte a doctrinei, tradiţionalistă, încadrează cele două tipuri de succesori în noţiunea de avânzi-cauză, o categorie intermediară de persoane, care, deşi nu au participat la încheierea contractului, suportă efectele acestuia datorită raporturilor în care se află cu părţile contractante (a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, Obligaţiile, p. 64; Gh. Beleiu, Drept civil, p. 203). Într-o altă opinie, este contestată apartenenţa succesorilor universali sau cu titlu universal la categoria avânzilor-cauză, fiind calificaţi părţi derivate ale contractului (înlocuind partea decedată), în timp ce aceeaşi apartenenţă a succesorilor cu titlu particular este considerată variabilă în funcţie acordul acestora la transmiterea drepturilor (a se vedea L. Pop, Obligaţiile, p. 567-569). Noul Cod civil nu operează cu noţiunea de avânzi-cauză, astfel că discuţiile doctrinare menţionate rămân deschise. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Legea nr. 287/2009. Cartea a V-a. Despre obligaţii (art. 1164-1649). Comentarii şi explicaţii, ediţia 2
În cazul decesului uneia dintre părţi, înainte de epuizarea efectelor contractului, vor succede moştenitorii universali sau cu titlu universal, dacă nu rezultă altfel din convenţia părţilor sau dacă această convenţie nu are caracter intuitu personae.
O situaţie intermediară între opozabilitate şi inopozabilitate au creditorii chirografari, cei care sunt „avânzi-cauză” cu titlu particular şi membrii grupului contractual. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
1.
Acest articol stabileşte regula conform căreia succesorii unei părţi, fiind continuatorii acesteia, vor fi ţinuţi de toate angajamentele asumate de de cuius, cu excepţia celor care nu pot face obiectul unei transmisiuni, fie în temeiul contractului ori a legii, fie din cauza caracterului intuitu personae al drepturilor şi obligaţiilor. Observăm că articolul se referă exclusiv la persoana fizică, doar aceasta putând înceta prin moarte, iar noţiunea de "succesor" din primul alineat trebuind a fi privită prin prisma dreptului succesoral. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Aspecte generale privind succesorii părţilor. Prin dispoziţiile art. 1282 este întregit tabloul efectelor contractului în privinţa succesorilor părţilor, oferindu-se o reglementare generală a modului în care aceste subiecte de drept se poziţionează în raport cu drepturile şi obligaţiile contractuale în cazul decesului uneia dintre părţi. Art. 1282 este structurat pe fiecare sub-categorie de succesori: succesorii universali sau cu titlu universal [alin. (1)] şi succesorii cu titlu particular [alin. (2)]. O parte a doctrinei, tradiţionalistă, încadrează cele două tipuri de succesori în noţiunea de avânzi-cauză, o categorie intermediară de persoane, care, deşi nu au participat la încheierea contractului, suportă efectele acestuia datorită raporturilor în care se află cu părţile contractante (a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, Obligaţiile, p. 64; Gh. Beleiu, Drept civil, p. 203).În doctrina recentă nu există un punct de vedere unitar cu privire la sfera noţiunii de avânzi-cauză, în cadrul căreia sunt incluşi succesorii universali (şi cu titlu universal) şi succesorii cu titlu particular (M. Nicolae, Tratat de drept civil, vol. II, p. 506), respectiv succesorii universali(şi cu titlu universal), succesorii cu titlu particular, precum şi creditorii chirografari (L. Pop, I.-Fl. Popa, S.I. Vidu, Drept civil. Obligaţiile, p. 146-149 cu precizarea că creditorii chirografari sunt consideraţi terţi în materia simulaţiei şi cu observaţia conform căreia calitatea de avânzi cauză trebuie analizată de la caz la caz, p. 150). Noul Cod civil nu operează cu noţiunea de avânzi-cauză, astfel că discuţiile doctrinare menţionate rămân deschise. [ Mai mult... ]