Tipurile de garanţii personale | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Garanţiile personale - Dispoziţii generale -
Tipurile de garanţii personale
Art. 2.279. -
Garanţiile personale sunt fideiusiunea, garanţiile autonome, precum şi alte garanţii anume prevăzute de lege.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Curs de garanţii civile
Legiuitorul aoptat pentru reglementarea expresă prin Cod adouă categorii de garanţii personale, respectiv fideiusiunea (contract numit) şi garanţiile autonome – scrisoarea de garanţie şi scrisoarea de confort (act juridice unilaterale numite). Referirea la „alte garanţii anume prevăzute de lege” – prin ipoteză, constituite cu titlu personal – nu vizează ipotezele anterior reglementate sub titulatura de „fidejusiune legală şi cea judecătorească” – art. 1675 şi urm. C. civ. din 1864, despre care s-a afirmat, corect, că reprezintă tot rezultatul unei convenţii (diferind însă, faţă de fideiusiunea propriu-zisă, mecanismul de formare aconsimţământului). Exempli gratia, se pot identifica forme de garanţii personale altele decât cele expres reglementate în Titlul X al Codului în materia societăţilor de persoane [în privinţa garantării obligaţiilor sociale – ase vedea supra, art. 1889 alin. (1) noul C. civ.]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Generalităţi. Garanţiile personale, constituie, alături de garanţiile reale, mijloace specifice de asigurare a executării obligaţiilor. Spre deosebire de garanţiile reale, care conferă drept de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar afla, în cazul garanţiilor personale executarea obligaţiei debitorului se garantează prin afectarea, în principiu, a întregului patrimoniu al unei anumite persoane, care îşi ia angajamentul de a plăti, în cazul neexecutării obligaţiei debitorului principal. Patrimoniul acesteia măreşte obiectul dreptului de gaj general al creditorului, consolidând şansele creditorului de recuperare a creanţei sale. Fideiusiunea prezintă pentru creditor avantajul că, în cazul insolvenţei debitorului, poate urmări patrimoniul garantului, fără a mai suporta concurenţa altor creditori ai debitorului. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
1.
În arhitectura noului Cod civil, legiuitorul a optat pentru reglementarea a două categorii de garanţii personale: fideiusiunea (art. 2280-2320) şi garanţiile autonome (scrisoarea de garanţie - art. 2321 şi scrisoarea de confort - art. 2322).
2.
Garanţiile sunt procedee juridice care au ca scop protejarea anticipată a creditorului faţă de consecinţele eventualei insolvabilităţi a debitorului. Cele mai vechi garanţii sunt cele personale, constând în alăturarea persoanei care garantează unui debitor principal, în timp ce garanţiile reale au apărut abia la sfârşitul Republicii, când executarea asupra persoanei n-a mai fost atât de riguroasă ca în trecut, câştigând teren şi executarea asupra bunurilor. În vremea lui Cato (Cato, DeRR 146,5), gajul era adesea provizoriu, până era înlocuit cu un garant personal al debitorului (C.S. Tomulescu, Drept privat roman, Tipografia Universităţii din Bucureşti, 1973, p. 261; R. Monier, M. Lemosse, Bibliographie des travaux récents de droit romain, Domat-Montchrestien, Paris, 1949). [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Generalităţi. Garanţiile personale constituie, alături de garanţiile reale, mijloace specifice de asigurare a executării obligaţiilor. Spre deosebire de garanţiile reale, care conferă drept de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar afla, în cazul garanţiilor personale executarea obligaţiei debitorului se garantează prin afectarea, în principiu, a întregului patrimoniu al unei anumite persoane, care îşi ia angajamentul de a plăti, în cazul neexecutării obligaţiei debitorului principal. Patrimoniul acesteia măreşte obiectul dreptului de gaj general al creditorului, consolidând şansele creditorului de recuperare a creanţei sale. Fideiusiunea prezintă pentru creditor avantajul că, în cazul insolvenţei debitorului, poate urmări patrimoniul garantului, fără a mai suporta concurenţa altor creditori ai debitorului asupra patrimoniului acestuia. [ Mai mult... ]
Curs de garanţii civile
Din această perspectivă schematică, sediul general al materiei se regăseşte grupat în Titlul X (Garanţiile personale) şi Titlul XI (Privilegiile şi garanţiile reale) din Cartea
a V-a (Despre obligaţii) a Codului civil. Prin urmare, accentul va fi pus pe studiul dispoziţiilor art. 2279-2499 NCC. [ Mai mult... ]
a V-a (Despre obligaţii) a Codului civil. Prin urmare, accentul va fi pus pe studiul dispoziţiilor art. 2279-2499 NCC. [ Mai mult... ]