Stingerea dreptului de administrare | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice - Dreptul de administrare -
Stingerea dreptului de administrare
Art. 869. -
Dreptul de administrare încetează odată cu încetarea dreptului de proprietate publică sau prin actul de revocare emis, în condiţiile legii, dacă interesul public o impune, de organul care l-a constituit.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediţia 4
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Articolul 869 noul C. civ. menţionează cele două modalităţile prin care încetează dreptul de administrare.
Prima modalitate este încetarea a însuşi dreptului de proprietate pe care îl are constitutorul dreptului de administrare, ca o modalitate indirectă şi nespecifică (generală) de stingere a dreptului de administrare. Justificarea rezidă în faptul că dreptul de administrare cuprinde o parte din atributele care însoţesc dreptul de proprietare, or, odată ce titularul dreptului de proprietate nu mai are calitatea de proprietar al bunului, acesta nu mai poate ceda o parte din atributele sale către un terţ. [ Mai mult... ]
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediţia 4
67.5.Încetarea dreptului de administrare. Art. 869 noul C. civ. menţionează două cazuri de încetare adreptului de administrare: încetarea dreptului de proprietate publică şi revocarea. Acestor cazuri trebuie să le fie însă adăugate şi reorganizarea sau desfiinţarea regiei autonome sau instituţiei publice326.
326 În această privinţă, a se vedea şi E. Chelaru, Administrarea domeniului public şi a domeniului privat, op. cit., p. 77-78.
[ Mai mult... ]
[ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Introducere. Dreptul de administrare nu este perpetuu, ca dreptul de proprietate publică, pe care se întemeiază, astfel încât el este supus stingerii (sau încetării; codul foloseşte ambele noţiuni), care se realizează, potrivit art. 869 noul C. civ., în două cazuri: atunci când încetează însuşi dreptul de proprietate publică şi atunci autoritatea care l-a constituit îl revocă. Doctrina a identificat şi alte cazuri de stingere (încetare) a dreptului de administrare, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, cazuri care nu sunt prevăzute de art. 869 noul C. civ., dar sunt pe deplin posibile şi în prezent (pentru încetarea dreptului de administrare, a se vedea: C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 185-187; V. Stoica, Drepturile reale, 2013, p. 210-212; E. Chelaru, Drepturile reale, p. 114-115). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
1.
Textul art. 869 nu este exhaustiv, în mod riguros putând identifica patru modalităţi distincte de stingere a acestuia: a) pieirea materială a bunului domenial; situaţia ar putea fi mai frecvent întâlnită în cazul bunurilor mobile (colecţii, tablouri, manuscrise etc.) distruse fortuit; b) trecerea bunului în domeniul privat; rezultă astfel foarte clar ideea că administrarea este specifică exclusiv proprietăţii publice, prerogativa fiind automat caducă în situaţia în care, prin hotărârea organului administrativ care realizează administrarea generală a bunului domenial, acesta este declasat; c) revocarea administrării; în principiu, aceasta ar putea fi realizată fie pentru neîndeplinirea corespunzătoare a acestei prerogative de către titularul său, fie pentru cauză de interes public (de pildă, pentru o mai bună exploatare a bunului domenial, se impune ca acesta să fie, pentru viitor, concesionat); d) dispariţia, ca subiect de drept, a titularului administrării ori transformarea acestuia într-o altă entitate juridică lipsită de capacitatea specială de a avea bunuri domeniale în administrare; de pildă, prin lege, o instituţie publică (un spital, o universitate etc.) se desfiinţează, o regie autonomă se privatizează, fiind transformată în companie naţională ori societate comercială etc. Şi în această situaţie dreptul de administrare este caduc. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Introducere. Dreptul de administrare nu este perpetuu, ca dreptul de proprietate publică, pe care se întemeiază, astfel încât el este supus stingerii (sau încetării; codul foloseşte ambele noţiuni), care se realizează, potrivit art. 869 C. civ., în două cazuri: atunci când încetează însuşi dreptul de proprietate publică şi atunci când autoritatea care l-a constituit îl revocă. Doctrina a identificat şi alte cazuri de stingere (încetare) a dreptului de administrare, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, cazuri care nu sunt prevăzute de art. 869 C. civ., dar sunt pe deplin posibile şi în prezent (pentru încetarea dreptului de administrare, a se vedea: V. Stoica, Drepturile reale, 2017, p. 210-212; E. Chelaru, Drepturile reale, 2019, p. 116-117; C. Bîrsan, Drepturile reale, 2020, p. 212-213; V. Vedinaş, Tratat, 2018, p. 381). [ Mai mult... ]