Instituirea termenului de decădere
(1)
Prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2)
Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condiţiile legii, a săvârşirii lor.
Limita stabilirii termenelor de decădere
Este lovită de nulitate absolută clauza prin care se stabileşte un termen de decădere ce ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului sau săvârşirea actului de către partea interesată.
Aplicarea regulilor de la prescripţie
Dacă din lege sau din convenţia părţilor nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripţie.
Regimul termenelor de decădere
(1)
Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel. Puneri în aplicare (1)
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2)
Cu toate acestea, forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă, dispoziţiile art. 2.534 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. Termenul de decădere nu se socoteşte însă împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat. Puneri în aplicare (1)
(3)
De asemenea, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în mod corespunzător.
Renunţarea la beneficiul decăderii
(1)
Când termenul de decădere a fost stabilit prin contract sau instituit printr-o dispoziţie legală care ocroteşte un interes privat, cel în favoarea căruia a fost stipulat ori instituit poate să renunţe, după împlinirea termenului, la beneficiul decăderii. Dacă renunţarea intervine înainte de împlinirea termenului, sunt aplicabile regulile privitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului.
(2)
Părţile nu pot însă renunţa, nici anticipat şi nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică şi nici nu le pot modifica, micşorându-le sau mărindu-le, după caz.
Invocarea decăderii
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(1)
Decăderea poate fi opusă de partea interesată în condiţiile art. 2.513.
(2)
Organul de jurisdicţie este obligat să invoce şi să aplice din oficiu termenul de decădere, indiferent dacă cel interesat îl pune sau nu îl pune în discuţie, cu excepţia cazului când acesta priveşte un drept de care părţile pot dispune în mod liber.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Condiţiile decăderii. Distincţie faţă de prescripţia extinctivă. În dreptul substanţial, conceptul de decădere evocă intervalul înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat de lege să-l exercite într-un anumit mod (în anumite condiţii) sub sancţiunea stingerii. Decăderea constituie o sancţiune care constă deci în pierderea dreptului de a exercita anumite acte sau de a valorifica anumite drepturi subiective în privinţa cărora, prin anumite dispoziţii legale imperative, s-a stabilit, pentru titular, obligaţia de a le valorifica într-un anumit mod şi într-un anumit termen, iar acesta nu a îndeplinit obligaţia respectivă. Deşi nu este reglementată ca atare în legislaţia civilă, ideea de decădere este deci presupusă ori de câte ori legea stabileşte un termen pentru exercitarea unui drept subiectiv, condiţiile decăderii fiind: existenţa unui termen imperativ care să impună obligaţia exercitării dreptului înăuntrul său, neexercitarea dreptului înăuntrul termenului prevăzut de lege şi inexistenţa unei derogări exprese de la sancţiunea decăderii. Decăderea ca sancţiune procedurală nu trebuie confundată cu prescripţia, chiar dacă asemănările dintre cele două sancţiuni pot conduce la o identificare a acestora, mai ales datorită faptului că ambele determină stingerea unor drepturi ca urmare a transgresării unor termene prevăzute de lege. Elementul distinctiv esenţial dintre cele două sancţiuni procedurale îl constituie obiectul diferit al prescripţiei şi decăderii. Astfel, în timp ce prescripţia mărgineşte în timp doar exerciţiul iniţial al acţiunii civile, stingând numai dreptul la acţiune (în sens material), decăderea stinge însuşi dreptul subiectiv. O deosebire importantă între prescripţie şi decădere vizează şi natura termenelor înăuntrul cărora trebuie exercitate anumite drepturi sau facultăţi procedurale, fiind de remarcat că termenele de prescripţie sunt susceptibile de întrerupere şi suspendare în condiţiile limitativ determinate de lege, în timp ce termenele de decădere nu pot fi, în principiu, suspendate şi nici întrerupte [Cas., s. civ. propr. int., dec. nr. 829/2007. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Titlul II, Cartea a VI-a din noul C. civ. consacră instituţia decăderii, absentă de altfel din reglementarea C. civ. din 1864.
Decăderea reprezintă o sancţiune care constă în stingerea dreptului subiectiv civil pentru neexercitarea acestuia în cadrul termenului stabilit de lege sau de părţi.
Ca un element inedit, art. 2545 noul C. civ. stabileşte că termenele de decădere pot rezulta atât din lege cât şi din voinţa părţilor. Cu toate acestea, prin art. 2546 noul C. civ. legiuitorul alimitat instituirea unor termene de decădere ce ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului. [ Mai mult... ]
Drept civil. Moştenirea. Liberalităţile Conform Noului Cod civil, ediţia 1
60 Acţiunea poate fi introdusă şi de către comuna, oraşul sau, după caz, municipiul în acărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii, în cazul în care în afara autorului unui fapt care îl face nedemn pe succesor, nu există alţi succesibili [art. 959 alin. (6) noul C. civ.]. A se vedea şi art. 2545 şi urm. noul C. civ.. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Noţiune. Decăderea este acea sancţiune de drept civil ce constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege sau de părţi, termen cunoscut sub numele de termen „prefix” sau de „forcluziune”. Sancţiunea decăderii va opera indiferent de culpa titularului său (M. Nicolae, Tratat de prescripţie extinctivă, p. 138). Stabilirea termenului de decădere poate fi realizată fie prin lege, fie prin convenţia părţilor, dacă legea nu stabileşte regimul juridic al unui termen. [ Mai mult... ]
Comentariile Codului civil Posesia. Uzucapiunea(art. 916-952)
În primul rând, din perspectiva naturii juridice, termenul de 3 ani este unul de decădere. Observaţia este importantă întrucât, în absenţa unui astfel de text clar în Codul civil din 1864, doctrina a exprimat diverse opinii, o parte a acesteia considerându-l ca fiind unul de prescripţie(379). Chiar sub imperiul vechiului text, au existat însă autori(380) care l-au considerat drept un termen de decădere, tratându-l ca atare. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat 1.
Nu trebuie să confundăm cu prescripţia decăderile de drepturi (les déchéances), adecă perderea unei facultăţi sau unui drept prin neexercitarea lor în timpul determinat de lege, pentru că altă ceva este prescripţia şi altă ceva decăderea de drepturi. În adevăr, (...) în prescripţia extinctivă există o prezumpţie de liberare întemeiată pe inacţiunea prelungită a creditorului, pe când nimic din toate acestea nu există în decăderile de drepturi, unde numai timpul face ca dreptul să fie perdut pentru titularul negligent al acestui drept (D. Alexandreasco, op. cit., tom XI, p. 45-46). [ Mai mult... ]
