Răspunderea altor persoane lipsite de discernământ | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Răspunderea civilă - Răspunderea pentru fapta proprie -
Răspunderea altor persoane lipsite de discernământ
Art. 1.367. -
(1) Cel care a cauzat un prejudiciu nu este răspunzător dacă în momentul în care a săvârşit fapta păgubitoare era într-o stare, chiar vremelnică, de tulburare a minţii care l-a pus în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale.
(2) Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este răspunzător, dacă starea vremelnică de tulburare a minţii a fost provocată de el însuşi, prin beţia produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanţe.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
DOCTRINĂ
"Lipsa de discernământ, chiar totală, nu apără de răspundere decât dacă este inocentă. Dacă ea este pricinuită de o faptă anterioară, săvârşită de agent cu intenţie sau culpă - băutură alcoolică, beţie rece etc. -, cel care, în aceste condiţii, a cauzat un prejudiciu, în stare de lipsă totală de discernământ, este obligat să-l repare, căci, în acest caz, răspunderea îşi găseşte temeiul în greşeala sa anterioară - culpa remota -, pe care a săvârşit-o bucurându-se de întregul său discernământ" [M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, p. 231]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
DOCTRINĂ
"Lipsa de discernământ, chiar totală, nu apără de răspundere decât dacă este inocentă. Dacă ea este pricinuită de o faptă anterioară, săvârşită de agent cu intenţie sau culpă - băutură alcoolică, beţie rece etc. -, cel care, în aceste condiţii, a cauzat un prejudiciu, în stare de lipsă totală de discernământ, este obligat să-l repare, căci, în acest caz, răspunderea îşi găseşte temeiul în greşeala sa anterioară - culpa remota -, pe care a săvârşit-o bucurându-se de întregul său discernământ". [M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, p. 231]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Nu răspunde delictual cel care aacţionat fără discernământ, datorită stării temporare de tulburare psihică la momentul săvârşirii faptei prejudiciabile, în condiţiile în care starea nu afost provocată de el însuşi, ci în mod accidental sau fortuit, independent de voinţa sa. Dispoziţia este transpusă din legislaţia penală, unde beţia accidentală înlătură caracterul penal al faptei, în timp ce beţia voluntară, anume provocată de făptuitor în vederea săvârşirii faptei, reprezintă circumstanţă agravantă la individualizarea pedepsei [art. 75 alin. (1) lit e) C. pen., respectiv art. 77 lit. f) din Noul Cod penal]. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
În principiu, lipsa de discernământ aminorului sau apersoanei supravegheate care asăvârşit fapta ilicită nu are niciun efect cu privire la stabilirea răspunderii părinţilor ori acelor chemaţi să supravegheze. Dacă însă din diverse considerente, „nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de supraveghere”, autorul prejudiciului, chiar lipsit de discernământ, va fi obligat la „plata unei indemnizaţii către victimă”, ce va fi calculată „într-un cuantum echitabil, ţinându-se seama de starea patrimonială apărţilor” (a se vedea în acest sens şi dispoziţiile art. 1367 C. civ.., potrivit cărora „Cel care acauzat un prejudiciu nu este răspunzător dacă în momentul în care asăvârşit fapta păgubitoare era într-o stare, chiar vremelnică, de tulburare aminţii care l-a pus în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale. Cu toate acestea, cel care acauzat prejudiciul este răspunzător, dacă starea vremelnică de tulburare aminţii afost provocată de el însuşi, prin beţia produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanţe”). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Situaţii excepţionale. Lipsa discernământului se poate datora şi unei situaţii excepţionale, constând într-o stare de tulburare a minţii, în care făptuitorul, în concret, nu a avut reprezentarea urmărilor faptei sale socialmente periculoase. Ipoteza reglementată de art. 1367 noul C. civ. reprezintă o excepţie de la regula instituită prin art. 1366 alin. (1). Astfel, dacă o persoană prezumată ca având capacitate delictuală, atât din punct de vedere al vârstei, cât şi al stării sale de sănătate mintală, îşi pierde discernământul vremelnic sau definitiv, intempestiv ca urmare a unui şoc psiho-traumatic sau a unei boli, dacă a cauzat un prejudiciu victimei în această stare, răspunderea sa poate fi înlăturată. Starea de tulburare a minţii trebuie să prezinte o asemenea gravitate încât l-au pus în neputinţă să cunoască pericolul producerii de prejudicii şi nu a putut să acţioneze pentru evitarea unor asemenea consecinţe. Lipsa discernământului înlătură total vinovăţia făptuitorului. Dovada unei asemenea situaţii poate fi realizată prin orice mijloace de probă, îndeosebi prin constatări şi expertize medio-legale psihiatrice care pot demonstra, în mod ştiinţific, pierderea capacităţilor intelective şi volitive ale subiectului pe fondul unor grave probleme de sănătate mintală. Eventuala alterare a discernământului nu este suficientă pentru ca făptuitorul să nu suporte despăgubirile datorate victimei, în condiţiile în care textul legal invocă expres pierderea totală a acestuia. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
1.
Textul instituie în alin. (1) prezumţia lipsei de discernământ a persoanelor aflate în stare de tulburare a minţii, chiar vremelnică, exonerându-le de răspunderea civilă delictuală în ipoteza în care au săvârşit, într-o astfel de stare, o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. Considerăm că această prezumţie nu operează decât în măsura în care autorul faptei ilicite dovedeşte că la momentul săvârşirii faptei prejudiciabile a acţionat fără discernământ datorită stării de tulburare psihică (chiar temporară) în care se afla. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
În principiu, lipsa de discernământ aminorului sau apersoanei supravegheate care asăvârşit fapta ilicită nu are niciun efect cu privire la stabilirea răspunderii părinţilor ori acelor chemaţi să supravegheze. Dacă însă din diverse considerente, „nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de supraveghere”, autorul prejudiciului, chiar lipsit de discernământ, va fi obligat la „plata unei indemnizaţii către victimă”, ce va fi calculată „într-un cuantum echitabil, ţinându-se seama de starea patrimonială apărţilor” (a se vedea în acest sens şi dispoziţiile art. 1367 C. civ.., potrivit cărora „Cel care acauzat un prejudiciu nu este răspunzător dacă în momentul în care asăvârşit fapta păgubitoare era într-o stare, chiar vremelnică, de tulburare aminţii care l-a pus în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale. Cu toate acestea, cel care acauzat prejudiciul este răspunzător, dacă starea vremelnică de tulburare aminţii afost provocată de el însuşi, prin beţia produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanţe”). [ Mai mult... ]