Limitele răspunderii administratorului
(1)
Administratorul bunurilor altuia acţionează numai în limitele puterilor ce îi sunt conferite şi este ţinut, în exercitarea atribuţiilor sale, să respecte obligaţiile ce îi incumbă potrivit legii, actului constitutiv sau înţelegerii ulterioare a părţilor.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2)
Administratorul nu va fi răspunzător pentru pieirea bunurilor pricinuită de forţa majoră, vechimea sau natura perisabilă a bunurilor ori de folosirea obişnuită şi autorizată a acestora.
Obligaţia de diligenţă, onestitate şi loialitate
(1)
Administratorul trebuie să acţioneze cu diligenţa pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale.
(2)
Administratorul trebuie, totodată, să acţioneze cu onestitate şi loialitate în vederea realizării optime a intereselor beneficiarului sau a scopului urmărit.
Evitarea conflictului de interese
(1)
Administratorul nu îşi poate exercita atribuţiile în interesul său propriu sau al unei terţe persoane.
(2)
Administratorul este obligat să evite apariţia unui conflict între interesul său propriu şi obligaţiile sale de administrator.
(3)
În măsura în care administratorul însuşi este şi beneficiar, acesta este ţinut să îşi exercite atribuţiile în interesul comun al tuturor beneficiarilor, prin acordarea unui tratament egal interesului său şi celui al celorlalţi beneficiari.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Anunţarea conflictului de interese
Administratorul este obligat să îl anunţe de îndată pe beneficiar despre orice interes pe care l-ar avea într-o anumită activitate şi care este de natură să îl pună într-o situaţie de conflict de interese, precum şi drepturile pe care le-ar putea invoca împotriva beneficiarului sau a bunurilor administrate, indicând, după caz, natura şi valoarea drepturilor respective, cu excepţia intereselor şi drepturilor născute din actul constitutiv al administrării.
Interdicţia dobândirii de drepturi în legătură cu bunurile administrate
(1)
În timpul exercitării calităţii sale, administratorul nu va putea deveni parte la niciun contract având ca obiect bunurile administrate sau să dobândească, altfel decât prin succesiune, orice fel de drepturi asupra bunurilor respective sau împotriva beneficiarului.
(2)
Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), administratorul va putea încheia actele menţionate, cu împuternicirea expresă a beneficiarului sau, în caz de împiedicare a acestuia sau în cazul în care acesta nu a fost încă determinat, a instanţei judecătoreşti.
Separaţia bunurilor administrate
Administratorul este obligat să ţină o evidenţă a bunurilor sale proprii distinctă de cea a bunurilor preluate în administrare. Această obligaţie subzistă şi în cazul în care, la preluarea bunurilor beneficiarului administrării, nu a fost întocmit un inventar.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Interdicţia folosirii bunurilor administrate în interes propriu
În absenţa acordului beneficiarului sau a împuternicirii conferite prin lege, prin actul constitutiv ori prin înţelegerea ulterioară a părţilor, administratorul este obligat a nu folosi în propriul său avantaj bunurile administrate, precum şi datele sau informaţiile care îi parvin în virtutea administrării.
Interdicţia actelor de dispoziţie cu titlu gratuit
Administratorul nu va putea dispune cu titlu gratuit de bunurile sau drepturile care îi sunt încredinţate, cu excepţia cazului în care interesul unei bune administrări o impune.
Dreptul de a reprezenta în justiţie
Administratorul poate sta în justiţie pentru orice cerere sau acţiune referitoare la administrarea bunurilor şi poate interveni în orice cerere sau acţiune având drept obiect bunurile administrate.
Imparţialitatea administratorului
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dacă există mai mulţi beneficiari, concomitenţi sau succesivi, administratorul este ţinut să acţioneze cu imparţialitate, ţinând cont de drepturile şi interesele fiecăruia dintre ei.
Atenuarea răspunderii administratorului
În aprecierea limitelor răspunderii administratorului şi a despăgubirilor datorate de acesta, instanţa judecătorească va putea reduce întinderea acestora, ţinând cont de circumstanţele asumării administrării sau de caracterul gratuit al serviciului administratorului.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
Bibliografie: L. Bercea, Regula judecăţii de afaceri: despre noul regim al răspunderii administratorilor societăţilor pe acţiuni, în Pandectele Române nr. 8/2007, pp. 26-38; S. Bodu, Organul administrativ şi reprezentarea legală a societăţii comerciale, în RRDA nr. 6/2017, pp. 51-70; S. Bodu, Obligaţiile administratorilor faţă de societatea comercială. Regula deciziei de afaceri, în "Revista societăţilor şi a dreptului comercial" nr. 2/2018, pp. 1-21; D.A. Cărămidaru, Standardizarea contractuală ca decizie de afaceri. Rigori economice şi limite cognitive la intersecţia dreptului societar cu dreptul contractelor, în RRDP nr. 3/2019, pp. 236-266.; A. Ponta, N. Cătană, The Business Judgment Rule and its reception in European Countries, The Macrotheme Review 4(7), Austin, Texas, 2015, pp. 125-144; A. Ponta, The Evolution and Challenges of Directors’ Duty of Loyalty, Perspectives of Business Law in the Third Millennium, Adjuris International Academic Publisher, Bucureşti, 2017; A. Ponta, Obligaţia de loialitate a administratorilor în lumina noilor perspective europene, în RRDA nr. 2/2018, pp. 17-38; A. Ponta, Raportul dintre standardele de conduită şi standardele de evaluare a conduitei administratorilor societari, în RRDP nr. 3/2019, pp. 57-81; R.I. Motica, L. Bercea, De la business judgment rule la regula judecăţii de afaceri: în căutarea unei legături, în Ad honorem Stanciu D. Cărpenaru. Studii juridice alese, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 112-119; L.M. Tec, Probleme teoretice şi practice privind obligaţia de loialitate a administratorului în cadrul grupului de societăţi, în RRDA nr. 6/2019, pp. 40-50; L.M. Tec, Obligaţia de loialitate a administratorului faţă de societate şi asociaţi, în Revista română de drept comercial nr. 1/2020, pp. 39-52. [ Mai mult... ]
.....
DOCTRINĂ
"Întrucât textul de lege nu distinge, doctrina a dedus că poate fi vorba de orice cerere sau acţiune, indiferent de caracterul contencios sau necontencios şi indiferent de calitatea procesuală a celui reprezentat de administrator. Dovada calităţii de reprezentant se va face cu actul constitutiv". [Gh. Buta, I. Boţi, Administrarea bunurilor altuia, cit. supra, p. 369].
.....
DOCTRINĂ
"Beneficiarii sunt concomitenţi în cazul coproprietarilor care au cote egale sau diferite şi sunt succesivi în cazul proprietăţii periodice. În cazul proprietăţii periodice se aplică şi art. 689 alin. (2) C. civ., în sensul că actele de administrare privind cota parte din dreptul de proprietate aferentă unui alt interval de timp sunt inopozabile titularului cotei părţi respective. [Gh. Buta, I. Boţi, Administrarea bunurilor altuia, cit. supra, pp. 369-370]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Coroborat cu art. 792 şi 794 noul C. civ., limitele răspunderii în cazul administrării bunurilor sunt date de obligaţiile stabilite prin înţelegerea părţilor ce urmează ase completa cu legea şi actul constitutiv (art. 792 şi 794 menţionează şi împrejurările concrete ca situaţie juridica de excepţie suplimentară). Alte situaţii de excludere arăspunderii în cazul pieirii bunurilor aflate în administrare sunt forţa majoră, vechimea sau natura perisabilă abunurilor sau folosirea obişnuită aacestora. Din nou, ne aflăm în faţa unei reglementări ce va avea oaplicare ce trebuie analizată de la caz la caz, legiuitorul lipsindu-ne de criterii obiective în cazul vechimii sau al folosirii obişnuite. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Răspunderea administratorului. Deşi puterile administratorului împuternicit cu administrarea deplină a bunurilor altuia sunt cele descrise în art. 801 noul C. civ. (a se vedea comentariul acestui articol), nu este obligatoriu ca administratorul să exercite toate atribuţiile permise de textul menţionat. Limitele răspunderii administratorului sunt stabilite prin lege, actul constitutiv sau înţelegerea ulterioară a părţilor şi se raportează la obligaţiile care incumbă acestuia. Textul alin. (1) al art. 802 noul C. civ. se referă la izvoarele împuternicirii administratorului (legea, convenţia sau legatul), dar şi la înţelegerea ulterioară a părţilor, ceea ce permite interpretarea că obligaţiile administratorului ar putea fi stabilite prin înţelegerea părţilor şi ulterior actului constitutiv. O astfel de ipoteză este posibilă nu numai în cazul convenţiei, dar şi în cazul legatului, nefiind exclus ca înţelegerea părţilor să intervină între legatarul beneficiar şi administratorul desemnat prin legat. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile 1.
Răspunderea administratorului bunului altuia, fie că este vorba de o administrare simplă sau deplină, este o răspundere legală sau contractuală, în funcţie de izvor, respectiv actul prin care a fost instituită administrarea. Întotdeauna acest act este cel care va stabili forma administrării, atribuţiile administratorului şi limitele răspunderii sale. Indiferent însă de izvor, pentru că dispoziţiile noului Cod civil reprezintă dreptul comun în materia administrării, în lipsa unor dispoziţii speciale derogatorii, fiecare administrator este ţinut să îşi îndeplinească toate obligaţiile cu diligenţa unui bonus pater familias, cu loialitate, onestitate, imparţialitate, cu evitarea conflictului de interese. De asemenea, acestuia îi este interzisă folosirea bunului administrat în interes propriu sau dobândirea sa în proprietate, mai mult, este obligat să efectueze o separaţie între bunurile proprii şi cele administrate, întocmind şi un inventar. Totodată, administratorului îi este interzis de principiu să dispună prin acte cu titlu gratuit de bunurile administrate, cu excepţia situaţiei în care interesul unei bune administrări ar impune un asemenea act. În consecinţă, în toate actele de conservare, de administrare şi de dispoziţie întreprinse în interesul beneficiarului, în limitele impuse de lege, de actul constitutiv, de contract sau chiar de înţelegerea ulterioară, administratorul este obligat să depună diligenţele unui bun proprietar, respectând obligaţia de imparţialitate, onestitate, de loialitate, de evitare a conflictului de interese. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Răspunderea administratorului. Deşi puterile administratorului împuternicit cu administrarea deplină a bunurilor altuia sunt cele descrise în art. 801 C. civ. (a se vedea comentariul acestui articol), nu este obligatoriu ca administratorul să exercite toate atribuţiile permise de textul menţionat. Limitele răspunderii administratorului sunt stabilite prin lege, actul constitutiv sau înţelegerea ulterioară a părţilor şi se raportează la obligaţiile care incumbă acestuia. După cum rezultă din alin. (1) al art. 802 C. civ., obligaţiile administratorului pot fi stabilite sau modificate şi ulterior împuternicirii acestuia prin lege sau actul constitutiv, dacă părţile se înţeleg în acest sens. Credem că o astfel de ipoteză este posibilă şi în cazul legatului, când înţelegerea părţilor cu privire la obligaţiile administratorului intervine între legatarul beneficiar şi administratorul desemnat prin legat. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Coroborat cu art. 792 şi 794 noul C. civ., limitele răspunderii în cazul administrării bunurilor sunt date de obligaţiile stabilite prin înţelegerea părţilor ce urmează ase completa cu legea şi actul constitutiv (art. 792 şi 794 menţionează şi împrejurările concrete ca situaţie juridica de excepţie suplimentară). Alte situaţii de excludere arăspunderii în cazul pieirii bunurilor aflate în administrare sunt forţa majoră, vechimea sau natura perisabilă abunurilor sau folosirea obişnuită aacestora. Din nou, ne aflăm în faţa unei reglementări ce va avea oaplicare ce trebuie analizată de la caz la caz, legiuitorul lipsindu-ne de criterii obiective în cazul vechimii sau al folosirii obişnuite. [ Mai mult... ]
