Noţiune şi domeniu | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Dispoziţii generale - Dreptul de preempţiune -
Noţiune şi domeniu
Art. 1.730. -
(1) În condiţiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preempţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun.
(2) Dispoziţiile prezentului cod privitoare la dreptul de preempţiune sunt aplicabile numai dacă prin lege sau contract nu se stabileşte altfel.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Titularul dreptului de preempţiune care a respins o ofertă de vânzare nu îşi mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se consideră respinsă dacă nu a fost acceptată în termen de cel mult 10 zile, în cazul vânzării de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de zile, în cazul vânzării de bunuri imobile. În ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea ofertei către preemptor.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
BIBLIOGRAFIE: Eugen Chelaru, Dreptul de preempţiune în reglementarea noului Cod civil, în Culegere de studii "In honorem Alexandru Bacaci, Ovidiu Ungureanu", Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, pp. 176-187; Dan Chirică, Pactul de preferinţă, în Dan Chirică, "Studii de drept privat", pp. 254-260; Adina Foltiş, Dreptul depreempţiune, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011; Juanita Goicovici, Vânzarea în baza dreptului de preempţiune, în reglementarea noului Cod civil, în Pandectele Române nr. 5/2012, pp. 30-41; Ion Negru, Teoria generală a dreptului de preempţiune, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, passim; Ion Negru, Ionel Negru, Instituţii juridice în contingenţă cu dreptul de preempţiune, în Pandectele Române nr. 2/2008, pp. 61-77; Veronica Stoica, Aida Diana Dumitrescu, Reglementarea dreptului depreempţiune în Codul civil (Legea nr. 287/2009), în Dreptul nr. 6/2012, pp. 49-63. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul III - art. 1.396-1.850
Bibliografie: Eugen Chelaru, Dreptul de preempţiune în reglementarea noului Cod civil, în Culegere de studii "In honorem Alexandru Bacaci, Ovidiu Ungureanu", Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, pp. 176-187; Eugen Chelaru, Adriana Pîrvu, Dreptul de preempţiune reglementat de Legea nr. 17/2014, în Revista de Ştiinţe Juridice nr. 1/2017, pp. 49-62; Eugen Chelaru, Titularul dreptului de preempţiune legală - spectator sau actor?, în RRDP nr. 1/2020, pp. 182-191; Dan Chirică, Pactul de preferinţă, în Dan Chirică, "Studii de drept privat", pp. 254-260; Dan Chirică, Dreptul de preemţiune în noul Cod civil, în RRDP nr. 4/2015, pp. 32-59; Adina Foltiş, Dreptul de preempţiune, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, passim; Răzvan Dincă, Asigurarea respectării dreptului de preempţiune în cadrul acţiunii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine locul contractului de vânzare a unui teren agricol situat în extravilan, în Dan Andrei Popescu, Ionuţ-Florin Popa, Sergiu Golub şi Marius Harosa (dir.), în "In Honorem Dan Chirică. Între dogmatica dreptului şi raţiunea practică", Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2018, pp. 293-322; Ilioara Genoiu, Relevarea câtorva dificultăţi practice de aplicare a noii legislaţii incidente în materia vânzării terenurilor agricole situate în extravilanul localităţilor, în CJ nr. 12/2022, pp. 698-703; Juanita Goicovici, Vânzarea în baza dreptului de preempţiune, în reglementarea noului Cod civil, în Pandectele Române nr. 5/2012, pp. 30-41; Juanita Goicovici, Dreptul de preempţiune în reglementarea noului Cod Civil, în "Analele Universităţii Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu, seria ştiinţe juridice, nr. 1/2012, pp. 97-118; Manuela Istrătoaie, Regimul juridic al dreptului de preempţiune în reglementarea Codului Civil, în Revista de ştiinţe juridice nr. 1-2/2022, pp. 24-38; Codrin Macovei, Mirela C. Dobrilă, Dreptul de preempţiune - un nou remake: Legea nr. 17 din 7 martie 2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii "Al.I. Cuza", tomul LXIII, Ştiinţe Juridice, 2016, nr. 2, pp. 59-68; Vasile Luha, Probleme teoretice şi practice referitoare la aportarea într-o societate cu răspundere limitată de imobile afectate de existenţa unui drept de preempţiune, în Dreptul nr. 10/2021, pp. 9-30; Victor Marcusohn, Noutăţi privind exercitarea dreptului de preempţiune în cazul vânzării terenurilor agricole situate în extravilan, în Dreptul nr. 6/2021, pp. 64-80; Ion Negru, Teoria generală a dreptului de preempţiune, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, passim; Camelia Spasici, Cadrul juridic general al dreptului de preemţiune la vânzare, reglementat de Codul civil, în PR nr. 5/2020, pp. 70-76; Camelia Spasici, Exercitarea dreptului de preempţiune la vânzarea terenurilor agricole, în dispoziţiile legilor speciale, în PR nr. 3/2021, pp. 112-119; Veronica Stoica, Aida Diana Dumitrescu, Reglementarea dreptului de preempţiune în Codul civil (Legea nr. 287/2009), în Dreptul nr. 6/2012, pp. 49-63; Rodica Peptan, Georgeana Cimpu, Aspecte privind dreptul de preempţiune în reglementarea noului Cod Civil, în Analele Universităţii "Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu, seria ştiinţe juridice, nr. 3/2013, pp. 175-186; Ioana Ancuţa Popoviciu, Dreptul de preempţiune. Aspecte teoretice şi practice, în vol. "Studii şi cercetări juridice europene. Conferinţa internaţională a doctoranzilor în drept. Ediţia a 12-a", Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2020, pp. 490-501 şi pe www.universuljuridic.ro (17 decembrie 2020); Manuela Tăbăraş, Dreptul de preempţiune în legislaţia română contemporană între restricţionare şi liberalizare, în vol. "Conferinţa Internaţională de Drept, Studii Europene şi Relaţii Internaţionale", II/2014, Ed. Hamangiu, pp. 595-603. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediţia 4
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Comentariile Codului civil - Contractul de vânzare şi contractul de schimb (art. 1650-1765)
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
Articolul defineşte noţiunea dreptului de preempţiune în materie de vânzare, constând în posibilitatea cumpărătorului de a achiziţiona un bun de la vânzător, având prioritate faţă de orice alt terţ cumpărător.
Deşi, aşa cum rezultă din articolele următoare, exercitarea dreptului de preempţiune presupune încheierea, în prealabil, de către vânzător a contractului de vânzare-cumpărare, alin. (3) se referă la ipoteza în care, chiar înainte de a încheia un contract cu terţul, vânzătorul transmite titularului dreptului de preempţiune o ofertă de vânzare. În acest caz, textul instituie principiul potrivit căruia, dacă oferta este respinsă, titularul dreptului de preempţiune nu mai are posibilitatea de a-şi exercita din nou acest drept cu privire la contractul pe care vânzătorul îl va încheia ulterior. Considerăm că interdicţia îşi găseşte, însă, aplicarea în ipoteza în care contractul încheiat de vânzător cu terţul cumpărător conţine aceiaşi termeni cu oferta de vânzare transmisă în prealabil titularului dreptului de preempţiune, în special cu privire la aspectele esenţiale ale contractului (spre exemplu, cele privitoare la preţ, nu şi la modalitatea de plată etc.). În caz contrar, când contractul ar conţine dispoziţii mai favorabile, interdicţia nu îşi găseşte raţiunea, în acest caz titularul dreptului de preempţiune fiind chiar prejudiciat. [ Mai mult... ]
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediţia 4
a) Noţiune şi caractere juridice557. Conform art. 1746 noul C. civ., „Terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot vinde cu respectarea, în ordine, adreptului de preempţiune al coproprietarilor sau vecinilor”. În acelaşi timp, Noul Cod civil areglementat, cu caracter general, drepturile de preempţiune prin art. 1730-1740.
557 Pentru acest subiect a se vedea şi E. Chelaru, Dreptul de preempţiune în reglementarea Noului Cod civil, în lucrarea „In honorem Alexandru Bacaci, Ovidiu Ungureanu. Culegere de studii”, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 178-179.
[ Mai mult... ]
[ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Dreptul de preempţiune. O altă noutate a Codului o constituie reglementarea unui cadru general de aplicabilitate a dreptului de preempţiune.
Dreptul de preempţiune poate fi definit ca un beneficiu, legal sau convenţional, acordat unei persoane, denumite preemptor, de a cumpăra un bun cu prioritate faţă de alte persoane, la acelaşi preţ.
Codul civil reglementează domeniul de aplicare a dreptului de preempţiune, precum şi modalitatea de exercitare a acestuia, cu aplicabilitate atât în cazul preempţiunii de origine legală, cât şi a celei de origine convenţională. De aceea, dispoziţiile art. 1730 alin. (2) prin care se arată că reglementarea din Codul civil privitoare la dreptul de preempţiune se aplică numai dacă prin lege sau prin contract nu se stabileşte altfel, trebuie interpretate în sensul că părţile pot deroga de la normele stabilite prin prezentul cod numai atunci când este vorba de un drept de preempţiune convenţională. Condiţiile de exercitare sau aria de aplicabilitatea a unui eventual drept de preempţiune legală (spre exemplu, cel reglementat de art. 1746 noul C. civ.) nu pot face obiectul unei stipulări de către părţi, fiind norme imperative, de ordine publică. În ceea ce priveşte un eventual drept de preempţiune convenţional, dispoziţiile Codului constituie norme supletive, de la care părţile pot deroga, stabilind alte condiţii de exercitare. [ Mai mult... ]
Comentariile Codului civil - Contractul de vânzare şi contractul de schimb (art. 1650-1765)
31.1.
Antecontractul de vânzare. Antecontractul de vânzare a fost definit în doctrină ca o promisiune de a vinde sau/şi de a cumpăra, un acord de voinţe ce precede încheierea unei vânzări şi care are menirea de a conferi părţilor certitudinea că niciuna dintre ele nu va capitula de la intenţia realizării contractului preconizat. Uneori însă, promisiunea asumată prin antecontract nu tinde în mod direct la certificarea încheierii în viitor a contractului, ci prin ea este angajată o obligaţie a cărei existenţă depinde, în mod esenţial, de un viitor contract a cărui perfectare este însă incertă (este situaţia pactului de preferinţă, care reprezintă neîndoielnic un antecontract)(95). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
1.
Dreptul de preempţiune poate fi legal sau convenţional şi constă în aptitudinea conferită preemptorului de a cumpără cu prioritate un anumit bun. Preempţiunea operează doar cu privire la vânzare. Termenele de acceptare a ofertei de vânzare de către preemptor diferă în funcţie de obiectul vânzării (10 zile în cazul mobilelor, respectiv 30 zile în cazul imobilelor) şi sunt termene de decădere de ordine privată, care încep să curgă de la data comunicării ofertei către preemptor. [ Mai mult... ]