Motive de divorţ | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Cazurile de divorţ - Dispoziţii generale -
Motive de divorţ
Art. 373. -
Divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ; Puneri în aplicare (1)
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; Puneri în aplicare (1)
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani; Puneri în aplicare (1)
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Puneri în aplicare (1)
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. I, Ediţia a II-a
Noul Cod Civil - Cartea a II-a. Despre familie - Art. 258-534. Comentarii, explicaţii şi jurisprudenţă
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
DOCTRINĂ
"Motivele de natură subiectivă, evocând responsabilitatea a cel puţin unuia dintre soţi, sunt lăsate la aprecierea instanţei; în loc de a le enumera, chiar exemplificativ, legiuitorul a preferat să acorde judecătorului libertate deplină în aprecierea temeiniciei motivelor invocate, ţinând seama de toate circumstanţele care particularizează o speţă determinată, urmând să decidă desfacerea căsătoriei numai atunci când motivele, a căror realitate a fost dovedită, sunt cu adevărat serioase şi severe, prin natura şi gravitatea lor compromiţând relaţiile dintre soţi. [...] Motivele de natură subiectivă sau obiectivă afirmate şi dovedite în faţa instanţei vor constitui temei al desfacerii căsătoriei numai dacă s-au răsfrânt asupra relaţiilor dintre soţi, vătămându-le grav. Precizăm că, sub aspectul soluţionării cererii de divorţ, interesează exclusiv relaţiile dintre soţi, de aceea eventualele discordii dintre unul dintre soţi şi alţi membrii ai familiei (de regulă, părinţii celuilalt), în măsura în care nu se regăsesc şi în relaţia dintre soţi, nu sunt relevante" [E. Florian, Dreptul familiei, p. 188 şi p. 191]. [ Mai mult... ]
Noul Cod Civil - Cartea a II-a. Despre familie - Art. 258-534. Comentarii, explicaţii şi jurisprudenţă
1. Noţiune. Reglementare. Desfacerea căsătoriei - divorţul - este singura modalitate de disoluţie a căsătoriei valabil încheiate. Cu excepţia a două state, Filipine şi Vatican, care interzic divorţul, toate celelalte state ale lumii recunosc această formă de disoluţie a căsătoriei.
Divorţul, în societatea contemporană, joacă un rol extrem de important. Caracterul social al căsătoriei face ca voinţa soţilor să nu poată constitui prin ea însăşi un temei suficient pentru desfacerea mariajului, soarta căsătoriei neputând fi lăsată numai la aprecierea persoanelor care au încheiat-o[699]. Aşadar, manifestarea de voinţă a soţilor sau numai a unuia dintre ei se va finaliza cu disoluţia mariajului doar în cazul în care, organele abilitate vor constata că relaţiile între soţi au fost grav afectate şi ireparabile şi convieţuirea acestora este imposibilă. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
Bibliografie: I. Dojană, Desfacerea căsătoriei, în M. Uliescu (coord.), Noul Cod civil. Studii şi comentarii, vol. I, Cartea a I şi Cartea a II-a (art. 1-534), Ed. Universul Juridic, Bucureşti, pp. 782-800; C. Hageanu, Din nou despre prestaţia compensatorie şi dreptul la despăgubiri. Trecut şi viitor sau între sancţiune şi recompensă, în Revista de dreptul familiei nr. 1-2/2019, pp. 168-187; C. Pop, Unele aspecte privind divorţul în dreptul român, în SUBB nr. 2/2015, pp. 83-109; O.A. Urda, Posibilitatea soluţionării divorţului separat de cererile privind raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, în Săptămâna Juridică nr. 24/2016, pp. 6-9. [ Mai mult... ]
Tratat de drept procesual civil, Vol 1, ediţia 5
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiaţia, ediţia 5
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Dispoziţii privitoare la divorţ întâlnim şi în Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, respectiv în art. 373-404.Acesta consacră următoarele forme ale divorţului: divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară; divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedura notarială; divorţul din culpă şi divorţul din cauza stării sănătăţii unui soţ. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Regimul matrimonial ales, convenţional sau legal, este, aşa cum precizam anterior (a se vedea nota de la art. 339-340 noul C. civ.), un regim mutabil, putând fi înlocuit cu un alt regim sau cel existent, modificat, fie în temeiul convenţiei părţilor (încheiată după cel puţi 1 an de la data căsătoriei – potrivit art. 369 noul C. civ.), fie în baza hotărârii judecătoreşti (art. 370 noul C. civ.).
În ceea ce priveşte modificarea convenţională a regimului matrimonial, facem precizarea că, potrivit alin. (2)-(3) ale art. 369 noul C. civ., creditorii prejudiciaţi prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot introduce acţiune revocatorie, în termen de 1 an, calculat diferit, după caz, de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate ori de la data la care au luat cunoştinţă de aceste modificări pe altă cale, aceştia putând invoca oricând, pe cale de excepţie, inopozabilitatea modificării ori a lichidării regimului matrimonial, atunci când aceste operaţiuni au fost făcute în frauda intereselor lor. [ Mai mult... ]
Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiaţia, ediţia 5
639 Avem în vedere efectele patrimoniale posibile ale divorţului din culpa exclusivă aunuia dintre soţi şi care, dacă e să ţinem seama de natura umană – şi nu avem cum oignora – sunt descurajante: prestaţia compensatorie la care poate fi obligat soţul exclusiv vinovat de divorţ după ocăsnicie care adurat cel puţin 20 de ani pentru acompensa un dezechilibru semnificativ cauzat condiţiilor de trai ale celuilalt soţ (art. 390 C. civ..) şi, distinct de această prestaţie, obligaţia soţului exclusiv în culpă de aplăti despăgubiri pentru prejudiciul încercat de celălalt prin desfacerea căsătoriei (art. 388 C. civ..). Din punctul nostru de vedere legiuitorul aprocedat cu înţelepciune; în fond, perspectiva divorţului cu urmările sale pecuniare deloc neglijabile ar putea fi (ar trebui) receptat, teoretic cel puţin, ca îndemn la un comportament conjugal, intrafamilial rezonabil, acceptabil pentru fiecare din membrii cuplului, care să nu furnizeze niciunuia dintre soţi „avantajele” motivelor de divorţ din culpa exclusivă aceluilalt. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Noua reglementare prezintă, spre deosebire de vechiul Cod al familiei, în art. 373, enumerarea motivelor de divorţ. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1.Noţiune. Ca şi în cazul reglementării anterioare [art. 37 alin. (2) Codul familiei.], noul Cod civil prevede, în art. 259 alin. (6): „Căsătoria poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii” (a se vedea supra comentariul acestui text). Divorţul poate fi definit ca acea formă de disoluţie acăsătoriei, care constă în desfacerea ei, cu efecte pentru viitor, prin acordul soţilor sau pe cale judecătorească. [ Mai mult... ]