Dreptul de retenţie | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Mandatul fără reprezentare - Contractul de consignaţie -
Dreptul de retenţie
Art. 2.062. -
(1) În lipsă de stipulaţie contrară, consignatarul nu are un drept de retenţie asupra bunurilor primite în consignaţie şi a sumelor cuvenite consignantului, pentru creanţele sale asupra acestuia.
(2) Obligaţiile consignatarului privind întreţinerea bunurilor rămân valabile în caz de exercitare a dreptului de retenţie, dar cheltuielile de depozitare incumbă consignantului, dacă exercitarea dreptului de retenţie a fost întemeiată.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Dreptul contractelor civile şi comerciale. Teorie, jurisprudenţă, modele
Contrar dispoziţiilor referitoare la contractul de mandat şi cel de comision (care ar fi trebuit să se aplice şi la consignaţie), consignatarului nu-i este prevăzut, în noul Cod civil, nici un drept de retenţie asupra bunurilor primite în consignaţie.
În cazul în care, pentru motive întemeiate, se exercită dreptul de retenţie, consignatarul e obligat la întreţinerea bunurilor, iar consignantul la plata cheltuielilor de depozitare. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Inexistenţa dreptului de retenţie. Pentru plata creanţelor consignatarului (cheltuieli, avansuri, remuneraţii pentru bunurile deja vândute, dacă au fost predate loturi de bunuri şi nu doar bunuri determinate), acesta nu are drept de retenţie asupra bunurilor date în consignaţie.
Consignatarul va avansa cheltuielile de conservare a bunurilor reţinute, având obligaţia conservării pe toată perioada exercitării dreptului de retenţie. Aceste cheltuieli vor fi suportate de consignant, dacă exercitarea dreptului de retenţie a fost întemeiată. În caz contrar, ele vor rămâne în sarcina consignatarului vinovat de exerciţiul abuziv al dreptului de retenţie.
[ Mai mult... ]
[ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
1.
Dreptul de retenţie, consacrat în materia mandatului şi a comisionului, nu îşi găseşte aplicarea în cazul contractului de comision.
2.
Aceeaşi soluţie era prevăzută şi în vechea reglementare, care interzicea dreptul de retenţie asupra bunurilor din consignaţie şi sumelor aparţinând consignantului, conform art. 20 din Legea nr. 178/1934.
3.
Bunurile primite în consignaţie fiind vândute pe seama consignantului, consignatarul are obligaţia să remită consignantului, la termenele prevăzute în contract, preţul tuturor bunurilor vândute contra numerar şi toate sumele rezultate din încasarea creanţelor provenite din vânzarea acestor bunuri, până la concurenţa preţurilor lor; el nu le va putea reţine invocând o creanţă proprie asupra consignatarului. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Pentru plata creanţelor consignatarului (cheltuieli, avansuri, remuneraţii pentru bunurile deja vândute, dacă au fost predate loturi de bunuri şi nu doar bunuri determinate), acesta nu are drept de retenţie asupra bunurilor date în consignaţie.
Consignatarul va avansa cheltuielile de conservare a bunurilor reţinute, având obligaţia conservării pe toată perioada exercitării dreptului de retenţie. Aceste cheltuieli vor fi suportate de consignant, dacă exercitarea dreptului de retenţie a fost întemeiată. În caz contrar, ele vor rămâne în sarcina consignatarului vinovat de exerciţiul abuziv al dreptului de retenţie. [ Mai mult... ]
Dreptul contractelor civile şi comerciale. Teorie, jurisprudenţă, modele
17.
Având în vedere că, potrivit normelor legale, contractul de consignaţie se completează cu regulile de la comision[552] şi cu cele de la mandat, se pune problema dacă consignatarul beneficiază şi el de dreptul de retenţie asupra bunurilor pe care le deţine în regim de consignaţie pentru cazul neplăţii remuneraţiei de către consignant sau al nerestituirii cheltuielilor de conservare a bunurilor. Răspunsul este negativ şi este reglementat de art. 2062 C. civ., care prevede că, în lipsă de stipulaţie contrară, consignatarul nu are un drept de retenţie asupra bunurilor primite în consignaţie şi a sumelor cuvenite consignantului, pentru creanţele sale asupra acestuia. Pentru cazul în care părţile au stipulat un drept de retenţie în contract, legea prevede că obligaţiile consignatarului privind întreţinerea bunurilor rămân valabile în caz de exercitare a dreptului de retenţie, dar cheltuielile de depozitare incumbă consignantului, dacă exercitarea dreptului de retenţie a fost întemeiată. [ Mai mult... ]