Domiciliul | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Identificarea persoanei fizice - Domiciliul şi reşedinţa -
Domiciliul
Art. 87. -
Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
Legislaţie: O.U.G. nr. 97/2005privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, publicată în M. Of. nr. 641 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 290/2005, cu modificările şi completările ulterioare, art. 26.
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
Noţiunea de domiciliu din perspectiva normelor de procedură. În Capitolul III, din Secţiunea a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, sunt definite noţiunile de domiciliu şi de reşedinţă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 91 C. civ. conform cărora dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. Prevederile legale evocate se completează cu cele ale art. 87 C. civ. potrivit căruia domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu dispoziţiile art. 87, art. 89 şi art. 91 C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu" cuprinsă în dispoziţiile art. 651 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se referă la adresa cu care debitorul figurează în evidenţele organelor administrative şi care este menţionată în cartea de identitate. Orice altă adresă la care debitorul locuieşte, nu poate fi asimilată domiciliului, atâta timp cât aceasta nu este menţionată în cartea de identitate şi în evidenţele organelor administrative. Prin urmare, împrejurarea că debitorul se află în mod temporar şi/sau fără forme legale, la o altă adresă, alta decât cea menţionată în actele de identitate, nu poate să producă efecte juridice în ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare. Raţiunile pentru care legiuitorul a legat competenţa teritorială a instanţelor de executare de adresa de domiciliu sau de reşedinţa debitorului, privesc o mai bună administrare a probelor, respectiv faptul că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deţine, se regăsesc la locul unde acesta îşi are locuinţa stabilă, respectiv domiciliul. Faptul că legiuitorul a acordat un beneficiu părţilor de a-şi alege domiciliu procesual în vederea comunicării actelor de procedură, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 155 C. pr. civ., nu poate fi interpretat in extenso şi pentru situaţia în care legiuitorul a stabilit competenţa teritorială în funcţie de domiciliul părţilor. De altfel, în legea procesual civilă, noţiunea de domiciliu procesual ales, este distinctă de aceea de domiciliu. [ICCJ, s. a I-a civ., dec. nr. 1253/2016, www.scj.ro]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediţia 4
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Notă Art. 87
În reglementarea de faţă au fost reluate prevederile art. 13 din Decretul nr. 31/1954. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Sediul materiei: art. 87 din Legea nr. 36/1995, comun tuturor procedurilor notariale, care prevede că: „Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Domiciliul de drept comun. Art. 87 noul C. civ. se referă la noţiunea domiciliului de drept comun şi la principala funcţie a acestuia.
Textul analizat defineşte domiciliul ca fiind acolo unde persoana fizică declară că îşi are locuinţa principală.
O definiţie legală a domiciliului este dată şi de prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, conform cărora „domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală”. [ Mai mult... ]
Drept civil. Persoanele. În reglementarea noul C. civ., ediţia 4
Astfel, conform art. 87 C. civ.., „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară îşi are locuinţa principală”. Tot astfel, art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată315, dispune că „domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală”.
315 O.U.G. nr. 97/2005 a fost aprobată prin Legea nr. 290/2005. După modificările care i-au fost aduse prin Legea nr. 71/2011 aceasta a fost republicată în M.Of. nr. 719 din 12 octombrie 2011. Ulterior, aceasta a mai fost modificată şi prin O.U.G. nr. 33/2016.
[ Mai mult... ]
[ Mai mult... ]
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
1.
Domiciliul este un element (atribut) de identificare a persoanei fizice prin localizarea acesteia în spaţiu, care poate fi privit atât ca un drept nepatrimonial al persoanei, cât şi ca o stare de fapt, în înţelesul că este locul în care se prezumă că acea persoană vieţuieşte în mod obişnuit şi unde poate fi găsită atunci când este căutată (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 236). [ Mai mult... ]