Clandestinitatea | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Posesia - Viciile posesiei -
Clandestinitatea
Art. 925. -
Posesia este clandestină, dacă se exercită astfel încât nu poate fi cunoscută.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. I, Ediţia a II-a
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Cunoaşterea de către proprietar. Pentru dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, se cere doar ca posesia să se exercite public şi să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege, pentru ca proprietarul să poată afla de posesia ce se exercită împotriva sa. Legea nu prevede însă şi condiţia ca proprietarul să aibă cunoştinţă efectiv de împrejurarea că bunul este posedat de altul [TS, s. civ., dec. nr. 98/1971, în I. Mihuţă, Repertoriu II, nr. 102, p. 107]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1.
Cunoaşterea de către proprietar. Pentru dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, se cere doar ca posesia să se exercite public şi să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege, pentru ca proprietarul să poată afla de posesia ce se exercită împotriva sa. Legea nu prevede însă şi condiţia ca proprietarul să aibă cunoştinţă efectiv de împrejurarea că bunul este posedat de altul. [TS, s. civ., dec. nr. 98/1971, în I. Mihuţă, Repertoriu II, nr. 102, p. 107]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediţia 4
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Comentariile Codului civil Posesia. Uzucapiunea(art. 916-952)
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Articolul 925 noul C. civ. reia parţial definiţia dată clandestinităţii de art. 1852 C. civ. din 1864.Aşadar, posesia este viciată de clandestinitate, ori de câte ori aceasta nu este exercitată în mod public, la vedere, respectiv în maniera în care un proprietar s-ar comporta cu bunul său.
Este firesc ca posesia neexercitată public, ci pe ascuns să nu-şi producă efectele achizitive, dat fiind faptul că proprietarul bunului împotriva căruia operează prescripţia achizitivă, nu a cunoscut această situaţie de fapt şi nu a avut posibilitatea de a se apăra împotriva uzucapiunii, prin sistarea contactului posesorului cu lucrul. Cu toate acestea, nu este suficient ca persoana care invocă viciul clandestinităţii să nu cunoască posesia, ci este necesar ca aceasta să nu fi avut posibilitatea să o cunoască, ceea ce presupune faptul că cel care are interes să invoce acest viciu a întreprins diligenţele necesare pentru a lua cunoştinţă despre această stare de fapt. [ Mai mult... ]
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediţia 4
Potrivit art. 925 noul C. civ., „Posesia este clandestină, dacă se exercită astfel încât nu poate fi cunoscută”. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noţiune. Calitatea posesiei de a fi publică impune ca aceasta să fie exercitată în văzul tuturor, întocmai cum ar exercita-o proprietarul şi să fie „cunoscută de toţi cei care au voit să vadă sau să ştie” (D. Gherasim, Teoria posesiei, p. 48). Dimpotrivă, posesia este clandestină când posesorul o exercită pe ascuns, astfel încât ea nu poate fi cunoscută (I.O. Călinescu, Posesia, p. 119). Viciul clandestinităţii priveşte mai degrabă posesia bunurilor mobile, fiind destul de greu de imaginat în cazul posesiei imobilelor, mai mult cu titlu teoretic. În practica judiciară s-a arătat că un astfel de exemplu l-ar constitui săparea unei galerii cu scopul de a exploata subsolul unei proprietăţi vecine (CA Constanţa, dec. civ. nr. 1094/2004, în BJ 2004, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 70). Calitatea posesiei de a fi publică trebuie să se manifeste pe toată durata posesiei. Astfel, posesia devine sau încetează a fi utilă când devine sau, respectiv, încetează a fi publică (D. Gherasim, Teoria posesiei, p. 49).
[ Mai mult... ]
[ Mai mult... ]
Comentariile Codului civil Posesia. Uzucapiunea(art. 916-952)
Astfel, clandestinitatea trebuie înţeleasă prin raportare la autorul posesiei, în sensul că acesta exercită posesia într-o asemenea manieră încât ea nu poate fi cunoscută de alte persoane interesate. În consecinţă, dacă posesia se exercită în mod normal, iar terţul interesat nu cunoaşte faptul posesiei, din cauze care îi sunt imputabile, posesia nu este clandestină, deci nu este viciată.
După cum spune textul noului Cod civil, condiţia clandestinităţii este aceea ca din modul de exercitare a posesiei, aceasta să nu poată fi cunoscută. Adică, posesorul trebuie să săvârşească anumite acte de ascundere, de ocultare a bunului posedat, care să se deosebească de o exercitare normală a stăpânirii bunului sub nume de titular al unui drept real. Analiza acestor aspecte se va face în concret, avându-se în vedere, printre altele, şi natura bunului în discuţie, pentru că, spre exemplu, nu s-ar putea imputa posesorului, fără nicio nuanţare, faptul că are o atitudine prudentă în a face cunoscută posedarea unui bun de valoare, cum ar fi un tablou sau o bijuterie. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
1.
Prin reformularea art. 1852 C. civ. 1864 (eliminându-se sintagma "în ascuns de adversarul său") s-a conferit un caracter erga omnes, absolut acestui viciu (în reglementarea anterioară acesta având un caracter relativ). Au fost înlăturate astfel discuţiile purtate în doctrină în sensul că posesia nu ar fi clandestină, chiar dacă s-ar exercita în nişte condiţii care nu o fac cunoscută publicului, dacă persoana împotriva căreia se exercită este în măsură de a lua cunoştinţă despre această posesie (ori în sensul că acela care a ascuns posesia sa faţă de persoana pe care o credea în mod eronat ca fiind proprietarul lucrului poate totuşi să o invoce faţă de proprietarul adevărat, dacă posesia nu a fost clandestină faţă de acesta din urmă. [ Mai mult... ]