Cesiunea uzufructului | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar - Drepturile uzufructuarului şi ale nudului proprietar -
Cesiunea uzufructului
Art. 714. - Puneri în aplicare (1)
(1) În absenţa unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar, dispoziţiile în materie de carte funciară fiind aplicabile.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(2) Uzufructuarul rămâne dator exclusiv faţă de nudul proprietar numai pentru obligaţiile născute înainte de cesiune. Până la notificarea cesiunii, uzufructuarul şi cesionarul răspund solidar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor faţă de nudul proprietar.
(3) După notificarea cesiunii, cesionarul este dator faţă de nudul proprietar pentru toate obligaţiile născute după notificarea cesiunii. În acest caz, uzufructuarului i se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile legale din materia fideiusiunii.
(4) După cesiune, dreptul de uzufruct continuă, după caz, până la împlinirea termenului iniţial sau până la decesul uzufructuarului iniţial.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
Art. 70 LPA - Dispoziţiile art. 714 din Codul civil se aplică indiferent de data constituirii uzufructului. În cazul uzufructului constituit prin convenţie încheiată anterior intrării în vigoare a Codului civil, acesta este şi rămâne incesibil, mai puţin în cazul în care părţile convin altfel.
DOCTRINĂ
"Potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 714 NCC se aplică indiferent de data constituirii uzufructului. În cazul uzufructului constituit prin convenţie încheiată anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, acesta este şi rămâne incesibil, mai puţin în cazul în care părţile convin altfel. Legea distinge după modul de constituire a dreptului de uzufruct, între cel constituit prin convenţie, pe de o parte, şi cel constituit prin celelalte moduri prevăzute de lege. În aceste condiţii, din momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, dreptul de uzufruct dobândit prin uzucapiune, prin posesie de bună credinţă asupra bunurilor mobile ori prin testament, în sistemul Codului civil din 1864, prin efectul legii pierde caracterul incesibil. Prin urmare, pe viitor, el poate fi transmis prin acte inter vivos, în condiţiile impuse de art. 714 NCC.O situaţie aparte este cea a dreptului de uzufruct testamentar constituit anterior intrării în vigoare a noul Cod civil, mai ales atunci când testatorul a prevăzut expres că a avut în vedere calităţile personale ale uzufructuarului (intuitu personae). Se observă, mai întâi, că, dacă uzufructul testamentar constituit anterior intrării în vigoare a NCC este considerat cesibil indiferent de voinţa testatorului (art. 70 din Legea nr. 71/2011), pe viitor, sub noua reglementare, prin aceeaşi voinţă, el poate avea un caracter incesibil [art. 714 alin. (1) teza I NCC]. Se pare că acest tratament diferenţiat nu poate fi justificat de situaţiile relevant diferite în care s ar afla cei doi testatori. În al doilea rând, se observă că, în noua concepţie, pe bună dreptate, principiul autonomiei de voinţă are prioritate faţă de regula cesibilităţii uzufructului. În acest cadru, o interpretare sistematică a dispoziţiilor legale aplicabile poate susţine ideea menţinerii caracterului incesibil al uzufructului testamentar, constituit intuitu personae în sistemul Codului civil din 1864, după intrarea în vigoare a noului Cod civil". [S. Cercel, E. Balaci, Consideraţii privind conţinutul juridic şi exercitarea dreptului de uzufruct în reglementarea noului Cod civil: Aplicabilitatea abuzului de drept, cit. supra, p. 72]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Dreptul contractelor civile şi comerciale. Teorie, jurisprudenţă, modele
Posibilitatea uzufructuarului de a ceda dreptul său către o altă persoană se materializa în vechea reglementare numai în facultatea acestuia de a ceda „emolumentul” dreptului de uzufruct, aşadar numai a exerciţiului acestuia, în caz contrar regăsindu-ne în faţa instituţiei vânzării bunului altuia.
În prezent, uzufructuarul beneficiază de dreptul de a înstrăina în mod liber dreptul său, fără acordul prealabil al nudului proprietar, cu menţiunea că până la notificarea cesiunii uzufructului, atât cedentul cât şi cesionarul rămân obligaţi faţă de nudul proprietar în mod solidar. Aşadar, pentru obligaţiile născute înainte de cesiune va răspunde cedentul (inclusiv după momentul notificării cesiunii), pentru cele născute după momentul cesiunii dar înainte de notificarea acesteia vor răspunde în mod solidar cedentul şi cesionarul, în timp ce pentru obligaţiile născute ulterior notificării cesiunii va răspunde numai cesionarul. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Drept transmisibil inter vivos. Titularul dreptului de uzufruct este liber, în lipsa unei stipulaţii contrare, să transmită dreptul său prin acte inter vivos. Drept urmare, la constituirea uzufructului prin acte juridice nu se mai presupune că proprietarul a avut în vedere calităţile personale ale uzufructuarului (cu privire la cesionarea uzufructului în sistemul art. 534 C. civ.., a se vedea D. Alexandresco, Explicaţiunea..., p. 473-481, care susţine posibilitatea înstrăinării dreptului de uzufruct, nu doar a exerciţiului acestuia; ulterior, doctrina şi jurisprudenţa au susţinut caracterul incesibil al uzufructului). Dacă dreptul de uzufruct nu se constituie, de regulă, intuitu personae, rezultă că viciul constând în eroare asupra persoanei (error in personam) nu este cauză de nulitate relativă a actului juridic civil [art. 1207 alin. (2) pct. 3 noul C. civ.]. Prin excepţie, părţile pot să impună prin voinţa lor expresă caracterul incesibil al dreptului de uzufruct. Potrivit principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet, transmiterea uzufructului nu schimbă cu nimic starea lui iniţială şi nici conţinutul juridic originar. Mai întâi, dreptul se transmite în limitele materiale şi juridice stabilite iniţial. În al doilea rând, dreptul de uzufruct încetează în condiţiile stabilite în actul prin care a fost constituit, iar limitele sale temporale sunt cele convenite iniţial [art. 714 alin. (4) noul C. civ.], dacă prin actul prin care s-a transmis nu s-a stabilit un termen mai redus. Când obiectul uzufructului este un imobil, actul juridic prin care se transmite trebuie încheiat în formă autentică (art. 888 noul C. civ.). În fine, dacă uzufructul este cesibil, urmărirea bunurilor date în uzufruct apare ca o aplicare a regulii cesibilităţii. Creditorii pot să urmărească uzufructul, situaţie care este distinctă de cea prevăzută în art. 744 noul C. civ., în care pot fi urmărite chiar bunurile date în uzufruct. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile
1.
Articolul 714 alin. (1) NCC consacră caracterul cesibil al dreptului de uzufruct, stabilind regulile aplicabile cesiunii. Noul Cod civil se îndepărtează astfel de dispoziţiile Codului civil din 1864, care instituiau caracterul incesibil al dreptului de uzufruct.
2.
Uzufructul poate fi cedat fără acordul nudului proprietar; norma prevăzută în art. 714 alin. (1) NCC are caracter supletiv, astfel încât, la constituirea uzufructului, nudul proprietar şi uzufructuarul pot stabili caracterul incesibil al dreptului de uzufruct sau ca acesta să poată fi cedat doar cu acordul nudului proprietar. [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Drept transmisibil inter vivos. Titularul dreptului de uzufruct este liber, în lipsa unei stipulaţii contrare, să transmită dreptul său prin acte inter vivos. Drept urmare, la constituirea uzufructului prin acte juridice nu se mai presupune că proprietarul a avut în vedere calităţile personale ale uzufructuarului (cu privire la cesionarea uzufructului în sistemul art. 534 C. civ. din 1864, a se vedea D. Alexandresco, Explicaţiunea..., p. 473-481, care susţine posibilitatea înstrăinării dreptului de uzufruct, nu doar a exerciţiului acestuia; ulterior, doctrina şi jurisprudenţa au susţinut caracterul incesibil al uzufructului). Dacă dreptul de uzufruct nu se constituie, de regulă, intuitu personae, rezultă că viciul constând în eroare asupra persoanei (error in personam) nu este cauză de nulitate relativă a actului juridic civil [art. 1207 alin. (2) pct. 3 C. civ.]. Prin excepţie, părţile pot să impună prin voinţa lor expresă caracterul incesibil al dreptului de uzufruct. Potrivit principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet, transmiterea uzufructului nu schimbă cu nimic starea lui iniţială şi nici conţinutul juridic originar. Mai întâi, dreptul se transmite în limitele materiale şi juridice stabilite iniţial. În al doilea rând, dreptul de uzufruct încetează în condiţiile stabilite în actul prin care a fost constituit, iar limitele sale temporale sunt cele convenite iniţial [art. 714 alin. (4) C. civ.], dacă prin actul prin care s-a transmis nu s-a stabilit un termen mai redus. Când obiectul uzufructului este un imobil, actul juridic prin care se transmite trebuie încheiat în formă autentică (art. 888 C. civ.). În fine, dacă uzufructul este cesibil, urmărirea bunurilor date în uzufruct apare ca o aplicare a regulii cesibilităţii. Creditorii pot să urmărească uzufructul, situaţie care este distinctă de cea prevăzută în art. 744 C. civ., în care pot fi urmărite chiar bunurile date în uzufruct. În jurisprudenţă s-a considerat că în situaţia în care prin contract se atestă voinţa concordantă a părţilor de a finaliza construcţia utilizând în fapt fondurile cumpărătorului, acestea reprezentând preţul uzufructului. Reiese din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare de uzufruct că realizarea spaţiului sanitar-medical respectiv cu pronunţat caracter filantropic, este tocmai cauza mediată a încheierii convenţiei [ICCJ, secţ. I civ., dec. nr. 1047 din 22 aprilie 2015 (www.legalis.ro)]. [ Mai mult... ]
Dreptul contractelor civile şi comerciale. Teorie, jurisprudenţă, modele
18.
În privinţa uzufructului, din noţiune rezultă că atât uzufructuarul, cât şi comodatarul folosesc bunul altuia, având în vedere dispoziţiile art. 703 C. civ., care prevăd că uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane. În timp ce însă uzufructuarul beneficiază de un drept real, comodatarul are un drept personal. Uzufructul poate fi şi oneros, pe când comodatul nu poate fi decât cu titlu gratuit. Comodatarul nu va putea să cedeze dreptul său altei persoane, pe când, potrivit art. 714 C. civ., în absenţa unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul său unei alte persoane fără acordul nudului proprietar. În ceea ce priveşte durata, uzufructul în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager, iar cel constituit în favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani, aspecte care nu sunt proprii şi contractului de comodat care se poate încheia fără a se prevedea un termen. [ Mai mult... ]