(1)
Proprietatea terenului se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.
(2)
Proprietarul poate face, deasupra şi în subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă, în afară de excepţiile stabilite de lege, şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este ţinut să respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane şi altora asemenea.
(3)
Apele de suprafaţă şi albiile acestora aparţin proprietarului terenului pe care se formează sau curg, în condiţiile prevăzute de lege. Proprietarul unui teren are, de asemenea, dreptul de a apropria şi de a utiliza, în condiţiile legii, apa izvoarelor şi a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatică, precum şi apele pluviale.

Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. I, Ediţia a II-a
BIBLIOGRAFIE: C.-L. Popescu, Regimul constituţional al subsolului României, în Dreptul nr. 3/1995, pp. 6-13.
DOCTRINĂ
1.
"Dreptul de proprietate privată asupra terenului se întinde şi asupra spaţiului aflat deasupra terenului, până la limita spaţiului aerian, întrucât acesta este obiectul exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 alin. (3) din Constituţie. Practic însă, această limită materială este coborâtă în cazul în care terenurile sunt afectate de servituţi aeronautice. [...] Statul, având în domeniul public spaţiul aerian, acordă dreptul de survol companiilor aeriene, drept opozabil oricărui proprietar de terenuri. Totuşi, în ultimul timp, s-a apreciat că acest drept de survol nu trebuie să fie exercitat în mod abuziv, adică să nu fie de natură să împiedice exerciţiul dreptului de proprietate privată. Aprecierea caracterului abuziv se face nu numai în funcţie de reglementările legale existente, ci şi în funcţie de prejudiciile reale cauzate proprietarilor din apropierea aeroporturilor, mai ales sub aspectul zgomotului şi trepidaţiilor determinate de traficul aerian. Existenţa servituţilor aeriene nu este un temei legitim pentru a înlătura răspunderea companiei aeriene care a cauzat aceste prejudicii. [...] Dreptul de proprietate privată asupra unui teren poate fi exercitat şi asupra subfeţei, dar numai până la limita la care încep bogăţiile de interes public ale subsolului" [V. Stoica, op. cit. I, pp. 254-255]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta. Volumul I - art. 1-952
Bibliografie: C.-L. Popescu, Regimul constituţional al subsolului României, în Dreptul nr. 3/1995, pp. 6-13.
DOCTRINĂ
1.
"Dreptul de proprietate privată asupra terenului se întinde şi asupra spaţiului aflat deasupra terenului, până la limita spaţiului aerian, întrucât acesta este obiectul exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 alin. (3) din Constituţie. Practic însă, această limită materială este coborâtă în cazul în care terenurile sunt afectate de servituţi aeronautice. […] Statul, având în domeniul public spaţiul aerian, acordă dreptul de survol companiilor aeriene, drept opozabil oricărui proprietar de terenuri. Totuşi, în ultimul timp, s-a apreciat că acest drept de survol nu trebuie să fie exercitat în mod abuziv, adică să nu fie de natură să împiedice exerciţiul dreptului de proprietate privată. Aprecierea caracterului abuziv se face nu numai în funcţie de reglementările legale existente, ci şi în funcţie de prejudiciile reale cauzate proprietarilor din apropierea aeroporturilor, mai ales sub aspectul zgomotului şi trepidaţiilor determinate de traficul aerian. Existenţa servituţilor aeriene nu este un temei legitim pentru a înlătura răspunderea companiei aeriene care a cauzat aceste prejudicii. […] Dreptul de proprietate privată asupra unui teren poate fi exercitat şi asupra subfeţei, dar numai până la limita la care încep bogăţiile de interes public ale subsolului". [V. Stoica, Drepturi reale principale, vol. I, cit. supra, pp. 254-255]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Alineatul (1) al art. 559 noul C. civ. preia regula stabilită de art. 489 C. civ. din 1864 ca proprietarul unui imobil-teren să îşi exercite dreptul de proprietate şi în privinţa subsolului şi aspaţiului determinate de limitele respectivului teren. Similar soluţiei anterioare – regăsite în art. 490 şi 491 C. civ. din 1864 – proprietarul terenului este îndreptăţit, potrivit alin. (2), să efectueze lucrările pe care le consideră necesare pe proprietatea sa, însă cu respectarea drepturilor terţilor – dacă există – asupra „resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane şi altor asemenea”. Menţionăm, în acest cadru, spre exemplificare, drepturile de servitute legală instituite de Legea nr. 107/1996 aapelor, Legea nr. 238/2004 apetrolului, Legea nr. 13/2007 aenergiei electrice ş.a. [ Mai mult... ]
Drept civil. Drepturile reale principale, Vol 1, ediţia 4
Din cuprinsul prevederilor Noului Cod civil consacrate expres limitelor exercitării dreptului de proprietate (art. 556, 559 şi 602-629 noul C. civ.) rezultă că acestea se împart în limite materiale şi limite juridice. La rândul lor, limitele juridice sunt de trei feluri: limite legale, limite convenţionale şi limite judiciare. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
A. Dimensiunile dreptului de proprietate asupra terenului
1. Limitele corporale ale terenurilor. Atunci când am discutat despre limitele corporale ale terenurilor am arătat că dreptul de proprietate asupra lor nu se rezumă la suprafaţă, ci se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului aerian [a se vedea comentariul consacrat art. 556 alin. (1) noul C. civ.]. Astfel, se poate spune că proprietatea funciară are nu doar o suprafaţă, ci şi un volum (Ch. Laroumet, Droit civil, p. 326). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. I. Art. 1-952 Despre legea civilă. Persoanele. Familia. Bunurile 1.
Potrivit dispoziţiilor art. 559 alin. (1) NCC (echivalentul art. 489 C. civ. 1864 - n.n.), drepturile proprietarului se întind şi asupra subsolului, spaţiului de deasupra terenului, apelor de suprafaţă şi albiilor acestora. "Proprietatea este cea a unui spaţiu. Proprietarul funciar nu este mai puţin proprietarul spaţiului gol de deasupra grădinii sau curţii sale, decât al spaţiului ocupat materialmente de casa sa sau de o construcţie oarecare. Bineînţeles că acest spaţiu delimitat prin secţiunea trasată de sol nu este nelimitat în adâncime şi în înălţime. Aşadar, volumul este o proprietate imobiliară" (Ph. Simler, Propositions de l'Association Henri Capitant, p. 35, apud O. Ungureanu, C. Munteanu, Eseu asupra clasificării bunurilor în dreptul civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 93). [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
A. Dimensiunile dreptului de proprietate asupra terenului
1. Limitele corporale ale terenurilor. Atunci când am discutat despre limitele corporale ale terenurilor am arătat că dreptul de proprietate asupra lor nu se rezumă la suprafaţă, ci se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului aerian [a se vedea comentariul consacrat art. 556 alin. (1) C. civ.]. Astfel, se poate spune că proprietatea funciară are nu doar o suprafaţă, ci şi un volum (Ch. Laroumet, Droit civil, p. 326). [ Mai mult... ]