Art 2107 Diligenţa depozitarului | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Obligaţiile depozitarului - Diligenţa depozitarului -
Art. 2.107.
-
(1) Dacă nu s-a convenit altfel, depozitarul răspunde numai în cazul în care nu a depus diligenţa dovedită pentru păstrarea propriilor sale bunuri.
(2) În lipsă de stipulaţie contrară, atunci când depozitarul este remunerat sau este un profesionist ori i s-a permis să se folosească de bunul depozitat, el are obligaţia de a păstra bunul cu prudenţă şi diligenţă.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
DOCTRINĂ
"Părţile pot stipula şi o clauză de neresponsabilitate, caz în care depozitarul răspunde numai pentru doi sau pentru culpă gravă asimilată dolului. O asemenea clauză de neresponsabilitate, precum şi clauza de atenuare a răspunderii trebuie însă să fie acceptate expres de deponent (şi dovedită de depozitar); clauza de neresponsabilitate afişată pe perete sau menţionată pe versoul recipisei de primire în depozit (acte unilaterale care pot fi ignorate de deponent) nu face dovada atenuării sau exonerării de răspundere a depozitarului" [Fr. Deak, Tratat de contracte, p. 382]. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
Teoria contractului
Notă Art. 2107
. Depozitarul este obligat de a se îngriji de bunul primit spre păstrare ca de propriul bun, caz în care culpa acestuia este interpretată in concreto – alin. (1).
În cazul depozitului oneros, ori în cazul în care depozitarului i s-a permis să se folosească de bun, culpa acestuia va fi apreciată in abstracto, cu mai multă rigoare – alin. (2). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Aprecierea culpei debitorului. Potrivit art. 1480 alin. (1) noul C. civ., debitorul este ţinut să îşi execute obligaţiile cu diligenţa pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale, afară de cazul în care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel.
În ceea ce priveşte, însă, răspunderea depozitarului – debitor al obligaţiei de păstrare a bunului – legiuitorul a prevăzut o excepţie, în sensul în care aceasta este apreciată cu mai puţină severitate, prin raportare la natura acestui tip de contract. Având în vedere că, prin natura sa, contractul de depozit este cu titlu gratuit, deponentul nu poate să ceară de la depozitar o preocupare mai mare decât cea acordată păstrării bunurilor sale proprii; diligenţa cerută depozitarului este apreciată în concret (culpa levis in concreto – a se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale, p. 283). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii şi garanţii. Prescripţia extinctivă. Drept internaţional privat
1.
Potrivit Codului civil, depozitarul trebuie să se îngrijească de paza lucrului depozitat cu aceeaşi grijă ca de propriul său lucru (art. 1599 C. civ. 1864), obligaţia de păstrare, de conservare a lucrului fiind scopul principal al contractului. Prin urmare, dacă depozitarul nu a păstrat (conservat) lucrul, pentru a răsturna prezumţia de culpă (şi, în consecinţă, pentru a înlătura răspunderea) ce apasă asupra lui, trebuie să dovedească că a depus aceeaşi grijă în păstrarea lucrului depozitat (inclusiv avansarea cheltuielilor necesare în acest scop) ca şi în privinţa lucrurilor proprii şi, deci, cauza străină care a dus la pieirea, pierderea sau deteriorarea lucrului, nu-i este imputabilă; de exemplu, dacă aceleaşi cauze (molii, umezeală, furt etc.) au pricinuit şi deteriorarea sau dispariţia propriilor lucruri (Fr. Deak, op. cit., p. 69-70). [ Mai mult... ]
Codul civil. Comentariu pe articole, ediţia 3
1. Aprecierea culpei debitorului. Potrivit regulii generale în materie, "debitorul este ţinut să îşi execute obligaţiile cu diligenţa pe care un bun proprietar (s.n.) o depune în administrarea bunurilor sale, afară de cazul în care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel" [art. 1480 alin. (1) C. civ.].
"În ceea ce priveşte, însă, răspunderea depozitarului – debitor al obligaţiei de păstrare a bunului – legiuitorul a prevăzut o excepţie, în sensul în care aceasta este apreciată cu mai puţină severitate, prin raportare la natura acestui tip de contract" (a se vedea A.M. Mitu, în Noul Cod civil, p. 2248). Având în vedere că, prin natura sa, contractul de depozit este cu titlu gratuit, deponentul nu poate să ceară de la depozitar o preocupare mai mare decât cea acordată păstrării bunurilor sale proprii [art. 2107 alin. (1) C. civ.]; diligenţa cerută depozitarului este apreciată în concret (culpa levis in concreto – a se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale, p. 283; A.M. Mitu, în Noul Cod civil, p. 2248; C.A. Braşov, secţ. civ., dec. nr. 394/2000 apud V. Terzea, Noul Cod civil, p. 1037, pct. 1; Fr. Deak, L. Mihai, R. Popescu, Contracte speciale, p. 28). [ Mai mult... ]
Teoria contractului
În anumite contracte, criteriul obiectiv de apreciere a conduitei debitorului se aplică cu o mai mare sau mică rigoare. Astfel, în cazul mandatului cu titlu oneros [art. 2018 alin. (1) C. civ.], mandatarul este ţinut să îşi execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar, când însă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri. La fel, potrivit art. 2107 C. civ., în lipsa unei convenţii contrare, depozitarul răspunde numai în cazul în care nu a depus diligenţa dovedită pentru păstrarea propriilor bunuri, dacă depozitul este gratuit, iar atunci când depozitul este remunerat sau efectuat de un profesionist ori i s-a permis să se folosească de bunul depozitat, el are obligaţia de a păstra bunul cu prudenţă şi diligenţă. Prin excepţie de la răspunderea gerantului, care este dator să îngrijească de interesele geratului cu diligenţa pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale, atunci când gerantul a urmărit să-l apere pe gerat de o pagubă iminentă, răspunderea acestuia este antrenată numai pentru prejudiciile cauzate geratului cu intenţie sau culpă gravă, conform art. 1334 C. civ. [ Mai mult... ]