Art 1284 Efecte | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Stipulaţia pentru altul - Efecte -
Art. 1.284.
-
(1) Oricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terţ.
(2) Prin efectul stipulaţiei, beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
BIBLIOGRAFIE: Gabriel Constantinescu, Stipulaţia pentru altul "de lege lata" şi in lumina noului Cod civil, în Curierul Judiciar nr. 7/2011, pp. 384 şi urm.
DOCTRINĂ
1.
"Nu putem fi de acord cu părerea că dreptul de creanţă se naşte direct în patrimoniul terţului [art. 1.284 alin. (2) NCC]. Pe lângă născocirea unui patrimoniu ca universalitate juridică, argumentul pe care îl invocăm împotriva unei asemenea orientări este acela că respectul personalităţii omeneşti şi al individualităţii persoanei face ca nimic (drept sau îndatorire) să nu fie dobândit (stabilire a apartenenţei) în contra voinţei celui care urmează a dobândi. Socotim că soluţia impusă de logica juridică cu privire la persoanele viitoare sau determinabile, şi anume teoria dreptului fără subiect, trebuie interpretată extensiv, adică aplicată în toate cazurile când este vorba de stipulaţia pentru altul [afirmaţie întărită de lipsa cuvântului «patrimoniu» din art. 1.284 alin. (2), folosirea cuvântului «beneficiarul», nu siluitul, dar şi de prevederea «în favoarea» din art. 1.073 NCC]. În cazul legatului cu sarcină, se va aplica aceeaşi soluţie în virtutea art. 1.073 NCC («caducitatea sau revocarea judecătorească a unui legat grevat cu un legat-sarcină în favoarea unui terţ nu atrage ineficacitatea acestui din urmă legat»). Este categorică soluţia pe care am susţinut-o şi pe care legiuitorul o promovează expres în art. 1.073 [«(...) legatul-sarcină în favoarea unui terţ (...)»], adică terţul nu dobândeşte un drept în mod direct [art. 1.284 alin. (2)], ci dreptul de creanţă (nu un drept real, deoarece e posibil să nu aparţină lui de cuius) se naşte în favoarea beneficiarului, persoană viitoare [art. 989 alin. (2)] sau determinabilă [art. 989 alin. (1)] - teoria dreptului fără subiect. [...] În interpretarea art. 1.073 referitor la terţ, se va aplica art. 989 (dreptul comun în materia liberalită- ţilor - donaţie, legat etc.) care se completează cu art. 1.285 NCC (dreptul comun faţă de art. 989), adică dacă terţul nu există în momentul în care promitentul-legatar trebuie să îşi execute obligaţia, dreptul de creanţă va profita moştenitorilor universali sau cu titlu universal ai stipulantului" [G. Constantinescu, lucr. cit., pp. 388-389]. [ Mai mult... ]
Codul civil adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă. Volumul II - art. 953-1.395
Bibliografie română: Nora Andreea Daghie, Reglementarea stipulaţiei pentru altul în Noul Cod civil. Analiză prin raportare la principiul relativităţii efectelor contractului, în PR nr. 10/2016, pp. 94-99; Gabriel Constantinescu, Stipulaţia pentru altul «de lege lata» şi în lumina noului Cod civil, în CJ nr.7-8/2011, pp. 384-390; Dominic Gidro, Originea şi evoluţia stipulaţiei pentru altul. Efectele sale în raport cu acţiunile directe în consideraţia noului cod civil, în Dreptul nr. 11/2017, pp. 18-35; Valeriu Stoica, Au terţii un veşmânt logic comun în Codul civil?, în RRDP nr. 1/2020, pp. 15-79. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediţia 1
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Legea nr. 287/2009. Cartea a V-a. Despre obligaţii (art. 1164-1649). Comentarii şi explicaţii, ediţia 2
Comentariile Codului civil - Donaţia (art. 1011-1033)
Notă Art. 1284
Textul de lege consacră legislativ stipulaţia pentru altul, denumit şi contractul în folosul unei terţe persoane, redând în alin. (1) principiul conform căruia orice persoană poate stipula în numele său, dar în folosul unui terţ. Alin. (2) reglementează raportul dintre promitent şi beneficiar, acesta din urmă având acţiune directă împotriva promitentului în caz de neexecutare. [ Mai mult... ]
Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediţia 1
Stipulaţia pentru altul este actul juridic bilateral prin care opersoană, numită promitent, se obligă faţă de oaltă persoană, numită stipulant, să execute oprestaţie în favoarea unei atreia persoane, numită beneficiar, fără ca aceasta din urmă să participe la încheierea contractului nici personal şi nici reprezentată de stipulant. Conform art. 1284 noul C. civ., oricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terţ, şi prin efectul stipulaţiei, beneficiarul dobândeşte dreptul de acere direct promitentului executarea prestaţiei. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1.Noţiunea şi natura juridică astipulaţiei pentru altul. În art. 1284-1288, noul Cod civil reglementează cu titlu general şi cu valoare de noutate legislativă, stipulaţia pentru altul, calificată – până în prezent – în unanimitate în literatura juridică drept oexcepţie veritabilă de la principiul relativităţii efectelor contractului. Până la apariţia noului Cod civil, nu exista oreglementare generală şi unitară astipulaţiei pentru altul, doar aplicaţii legislative în diferite materii (donaţia cu sarcini, asigurările de persoane etc.), aplicabilitatea ei generală fiind recunoscută în virtutea principiului libertăţii contractuale. [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Legea nr. 287/2009. Cartea a V-a. Despre obligaţii (art. 1164-1649). Comentarii şi explicaţii, ediţia 2
O persoană capabilă poate stipula pentru altul, în contractul încheiat cu cealaltă parte, o obligaţie în profitul unei terţe persoane denumită beneficiar, care devine creditor faţă de promitent. În virtutea acestui drept, beneficiarul poate cere executarea prestaţiei direct promitentului deşi nu este parte a contractului dintre stipulant şi promitent.
Referitor la drepturile beneficiarului contractului de asigurare de viaţă, Curtea de Casaţie franceză, secţia civilă, prin decizia din 16 ianuarie 1888, a statuat că stipulantul a prevăzut pentru sine în acelaşi timp ca şi pentru terţul beneficiar, astfel încât un asemenea contract este supus regulilor stipulaţiei pentru altul. [ Mai mult... ]
Comentariile Codului civil - Donaţia (art. 1011-1033)
[1] L. Pop., I.F. Popa, S.I. Vidu, op. cit., p. 208.
Între stipulant şi beneficiar pot să preexiste raporturi juridice obligaţionale, în temeiul cărora stipulantului să îi incumbe obligaţii patrimoniale faţă de beneficiar. În această situaţie, stipulaţia nu ridică problema calificării sale ca donaţie indirectă în favoarea beneficiarului, întrucât cauza încheierii stipulaţiei o reprezintă îndeplinirea de către stipulant, prin mijlocirea promitentului, a obligaţiilor pe care le avea faţă de beneficiar. [ Mai mult... ]