Actele unilaterale | Codul Civil
Parte integrantă din Lege 287/2009
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Efectele faţă de terţi - Simulaţia -
Actele unilaterale
Art. 1.293. - Puneri în aplicare (1)
Dispoziţiile referitoare la simulaţie se aplică în mod corespunzător şi actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre autorul actului şi destinatarul său.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Civil din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
Art. 1293 noul C. civ. consacră legislativ concluziile doctrinei cu privire la posibilitatea existenţei simulaţiei în cazul actelor juridice unilaterale. Este vorba de actele unilaterale supuse comunicării care, fiind destinate unei persoane determinate, dau naştere unor „minciuni concertate” între părţi, specifice simulaţiilor (F.A. Baias, Simulaţia. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 82). Condiţia este să existe un acord în acest sens între emitentul actului şi destinatar. [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
„Dispoziţiile referitoare la simulaţie se aplică în mod corespunzător şi actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre autorul actului şi destinatarul său” (art. 1293 C. civ..), dar „nu se aplică actelor juridice nepatrimoniale” (art. 1294 C. civ..). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Introducere. Posibilitatea ca un act juridic unilateral să fie simulat a fost controversată anterior intrării în vigoare a noul C. civ. (a se vedea Fl.A. Baias, Simulaţia, p. 80-82); totuşi pornindu-se de la caracterul convenţional al simulaţiei (a se vedea supra comentariul art. 1289 noul C. civ., pct. 7), s-a susţinut că simulaţia ar fi posibilă în cazul actelor juridice unilaterale supuse comunicării (a se vedea Fl.A. Baias, Simulaţia, p. 87-88) şi a celor care au un destinatar determinat sau determinabil (a se vedea Fl.A. Baias, Simulaţia, p. 87-88; M. Avram, Actul unilateral în dreptul privat, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 104-107). Textul art. 1293 noul C. civ. consacră legislativ această soluţie, fiind inspirat de art. 1414 alin. (3) din Codul civil italian (pentru aplicabilitatea simulaţiei în cazul actelor juridice unilaterale, a se vedea şi: L. Pop ş.a., Obligaţiile, p. 219; P. Vasilescu, Obligaţii, p. 489). [ Mai mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953-1649. Moşteniri şi liberalităţi. Obligaţii
1.
Simulaţia poate fi întâlnită atât în materia contractelor, cât şi în cea a actelor juridice unilaterale, destinate unei persoane determinate, simulaţia existând prin acordul dintre autorul actului şi destinatarul său.
2.
Întrucât esenţa simulaţiei o constituie întotdeauna un acord simulatoriu (act bilateral), actul public şi/sau, după caz, actul secret pot/poate să ia forma unui act unilateral. Se pot distinge, astfel, mai multe situaţii: a) actul secret este de natură contractuală, iar actul public este unilateral. Se remarcă însă că, în această ipoteză, simulaţia este tot o excepţie de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului, ca act secret, cu singura particularitate că actul public este unilateral; b) actul secret este unilateral, iar actul public este un contract; de exemplu, una dintre părţi face o recunoaştere de datorie (actul secret) ca act unilateral, dar - pe de altă parte - părţile întocmesc un înscris aparent din care rezultă că s-a făcut o remitere de datorie care este un act bilateral (actul public). În acest caz, suntem în prezenţa unei excepţii de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a actului juridic unilateral, în sensul că terţii sunt îndreptăţiţi să nu ţină seama de efectele actului unilateral secret. Aceasta înseamnă că recunoaşterea de datorie nu va fi opozabilă terţilor - precum creditorilor debitorului care a recunoscut datoria -, astfel încât din punctul lor de vedere plata care s-ar face de către acesta ar urma să fie o plată nedatorată, din moment ce obligaţia s-a stins prin "iertarea de datorie". O asemenea simulaţie poate prezenta interes, de exemplu, atunci când, pentru obţinerea unui credit, o persoană are interesul de a-şi dovedi solvabilitatea; c) atât actul secret, cât şi actul public sunt unilaterale; de exemplu, prin actul public una dintre părţi renunţă la o moştenire, iar prin actul secret cealaltă parte recunoaşte că averea defunctului revine ambelor părţi în calitate de moştenitoare legale care au acceptat moştenirea tacit. Faţă de terţi va produce efecte actul public al renunţării, iar cealaltă parte apare ca unică moştenitoare legală; între părţi va produce efecte recunoaşterea, astfel încât partea care a renunţat doar aparent poate cere predarea bunurilor din moştenire care i se cuvin potrivit cotelor legale (M. Avram, op. cit., p. 105-106). [ Mai mult... ]
Călăuza juristului. Cereri şi actiuni în justiţie, ediţia online martie 2016
„Dispoziţiile referitoare la simulaţie se aplică în mod corespunzător şi actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre autorul actului şi destinatarul său” (art. 1293 C. civ..), dar „nu se aplică actelor juridice nepatrimoniale” (art. 1294 C. civ..). [ Mai mult... ]