Urmărirea penală - Conducerea şi supravegherea activităţii organelor de cercetare penală de către procuror -
Trimiterea la organul competent
(1)
Când procurorul constată că urmărirea penală nu se efectuează de organul de cercetare penală prevăzut de lege, ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent, procedând potrivit art. 63.
(2)
În cazul prevăzut la alin. (1), actele sau măsurile procesuale legal efectuate rămân valabile.

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3)
Când procurorul constată că există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 43, dispune reunirea cauzelor, trimiţând ulterior cauza organului competent.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul de procedură penală adnotat, Volumul II, Partea specială (1)
Când procurorul constată că urmărirea penală nu se efectuează de organul de cercetare penală prevăzut de lege, ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent, procedând potrivit art. 63.
(2)
În cazul prevăzut la alin. (1), actele sau măsurile procesuale legal efectuate rămân valabile.
(3)
Când procurorul constată că există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 43, dispune reunirea cauzelor, trimiţând ulterior cauza organului competent. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală adnotat, Partea specială, Analiză comparativă. Noutăţi, explicaţii, comentarii. Editura Universul Juridic, 2016, ISBN 978-606-673-365-6
Spre deosebire de legea veche, potrivit căreia procurorul constata încălcări ale dispoziţiilor privind competenţa tuturor organelor de urmărire penală, de regulă, la terminarea urmăririi penale[35], dispoziţiile alin. (1) impun procurorului numai verificarea competenţei organului de cercetare penală, dar pe tot parcursul urmăririi penale.
În cazul în care procurorul dispune, în baza art. 63 alin. (1), ca urmărirea penală să se efectueze de organul de urmărire penală competent, conform dispoziţiilor alin. (2), actele şi măsurile procesuale legal efectuate de organul de cercetare penală necompetent rămân valabile. Aceasta presupune că, prin ordonanţa de trimitere a cauzei la organul competent, procurorul trebuie să confirme sau să infirme actele şi măsurile procesuale dispuse de organul necompetent, în funcţie de cum acestea sunt efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale. Este de observat că art. 268 alin. (2) din legea veche prevedea expres că rămân valabile actele sau măsurile procesuale confirmate sau încuviinţate de procuror, precum şi actele procesuale care nu pot fi refăcute. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, legiuitorul a prevăzut care sunt organele de urmărire penală şi care este competenţa acestora privind efectuarea urmăririi penale. În acest sens, pentru anumite infracţiuni, competenţa revine organelor de cercetare penală speciale. Pentru anumite infracţiuni, numai procurorul poate efectua urmărirea penală.
Art. 301 reglementează, în principiu, aspectele referitoare la: competenţă (după teritoriu, după calitatea persoanei); disjungere; reunirea cauzelor sau competenţa în caz de reunire acauzelor. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
Stabilirea organului competent să efectueze urmărirea penală reprezintă o atribuţie exclusivă a procurorului, indiferent dacă incidentul intervine cu ocazia verificării sesizării sau pe parcursul urmăririi penale.
Organele de cercetare penală au competenţă materială generală, normele privind specializarea diferită a lucrătorilor de poliţie judiciară având caracter administrativ. În majoritatea cazurilor, în practica judiciară, repartizarea cauzelor între unităţile de poliţie, inclusiv în situaţia în care dosarul este primit de la procuror, se face cu respectarea normelor administrative menţionate anterior. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită 17.
Aspecte generale. Faţă de dispoziţiile existente în cuprinsul Capitolului III din Titlul I al Părţii speciale a vechiului Cod de procedură penală, intitulat "Supravegherea exercitată de procuror în activitatea de urmărire penală" (s.n.), Capitolul III al Titlului I al Părţii speciale din noul Cod de procedură penală este intitulat "Conducerea şi supravegherea activităţii organelor de cercetare penală de către procuror" (s.n.). Deşi uşor diferite ca denumire, cele două capitole au, în esenţă, acelaşi obiect de reglementare - raporturile dintre procuror şi organele de cercetare penală -, iar ca dispoziţii procedurale, ele sunt în mare măsură similare celor din vechiul cod. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
Stabilirea organului competent să efectueze urmărirea penală reprezintă o atribuţie exclusivă a procurorului, indiferent dacă incidentul intervine cu ocazia verificării sesizării sau pe parcursul urmăririi penale.
Organele de cercetare penală au competenţă materială generală, normele privind specializarea diferită a lucrătorilor de poliţie judiciară având caracter administrativ. În majoritatea cazurilor, în practica judiciară, repartizarea cauzelor între unităţile de poliţie, inclusiv în situaţia în care dosarul este primit de la procuror, se face cu respectarea normelor administrative menţionate anterior. [ Mai mult... ]
Drept procesual penal. Ediţia a 3-a, revizuită şi actualizată
Potrivit art. 301 CPP, în cazul în care procurorul constată că urmărirea penală nu se efectuează de organul de cercetare penală prevăzut de lege, ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent. În această situaţie, actele sau măsurile procesuale efectuate în cauză rămân valabile dacă se constată că au fost legal efectuate, iar în situaţia în care procurorul constată că există motive care impun reunirea cauzelor, va dispune reunirea acestora, trimiţând ulterior cauza organului competent. [ Mai mult... ]