Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale - Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii -
Procedura sechestrului
(1)
Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge, dacă este cazul, la evaluatori sau experţi.
(2)
Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu.

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3)
Bunurile perisabile se predau autorităţilor competente, potrivit profilului de activitate, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată.
(4)
Metalele sau pietrele preţioase ori obiectele confecţionate cu acestea şi mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituţie bancară.
(5)
Titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu şi colecţiile de valoare se predau spre păstrare instituţiilor de specialitate.
(6)
Obiectele prevăzute la alin. (4) şi (5) se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, procedurii de cameră preliminară sau judecăţii, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronunţarea în cauză a unei soluţii definitive.
(7)
Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului.
(8)
Sumele de bani rezultate din valorificarea făcută potrivit alin. (3), precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. (2) se consemnează, după caz, pe numele suspectului sau inculpatului ori al persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului judiciar care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
(9)
Celelalte bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau ridicate, putându-se numi un custode.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul de procedură penală adnotat, Volumul I, Partea generală, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită (1)
Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge, dacă este cazul, la evaluatori sau experţi.
(2)
Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală adnotat. Partea generală. Ediţia a II-a, revăzută şi adaugită
Dispoziţiile din legea nouă sunt aproape identice cu cele ale art. 165 din legea veche. Singurele deosebiri privesc alin. (1) şi (3), prin referirea şi la "evaluatori", în primul caz, şi la "autorităţile competente", în loc de "unităţi comerciale cu capital de stat", în cel de-al doilea.
Codul de procedură penală anterior: "Art. 165. - Procedura sechestrului. (1) Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge în caz de necesitate şi la experţi. (2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu. (3) Bunurile perisabile se predau unităţilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activităţii, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată. (4) Metalele sau pietrele preţioase ori obiectele confecţionate cu acestea şi mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituţie bancară competentă. (5) Titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu şi colecţiile de valoare se predau spre păstrare instituţiilor de specialitate. (6) Obiectele prevăzute în alin. (4) şi (5) se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmăririi penale. (7) Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului. (8) Sumele de bani rezultate din valorificarea făcută potrivit alin. (3) şi (7), precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. (2), se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. (9) Dacă există pericol de înstrăinare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putându-se numi un custode". [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Sechestrul, ca măsură asiguratorie, este dispus de cele mai multe ori pe parcursul soluţionării cauzelor penale în care urmează să fie rezolvate şi pretenţiile civile formulate de persoana prejudiciată (A. Crişu, Drept procesual penal, ediţie revizuită şi actualizată conform Legii nr. 202/2010, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 345).
În concordanţă şi cu legislaţia anterioară, legiuitorul a impus în sarcina organului care procedează la aplicarea sechestrului, anumite obligaţii. Astfel, organul care va proceda la aplicarea sechestrului, va fi obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate. În măsura în care evaluarea bunurilor nu este posibil a fi realizată în mod direct de către organul însărcinat cu aplicarea sechestrului, acesta va putea apela la serviciile unui evaluator sau expert. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Domeniu de aplicare. Art. 252 C. proc. pen.. are în vedere procedura sechestrului. Deşi, aşa cum am arătat (a se vedea supra comentariul art. 249, pct. 1), pentru o parte a doctrinei şi a practicii judiciare, sechestrul pare a fi noţiunea generică pentru toate măsurile asigurătorii, din reglementarea procedurii de aplicare a acestora rezultă cu certitudine că în realitate există trei specii de măsuri asigurătorii, având obiecte diferite: bunurile mobile corporale, bunurile mobile incorporale şi imobilele. Art. 252 C. proc. pen.. are în vedere numai modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile corporale, soluţie ce se desprinde din redactarea acestui articol (textul vorbeşte de „ridicarea” obiectelor, „predarea”, „depunerea” acestora; chiar şi când vorbeşte de sume de bani, textul are în vedere sumele ridicate, ceea ce presupune banii în materialitatea lor). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită 263.
Noţiune. Măsurile asigurătorii sunt definite în doctrina juridică drept "măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile"(437). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
1. Domeniu de aplicare. Art. 252 C. proc. pen. are în vedere procedura sechestrului. Deşi, aşa cum am arătat (a se vedea supra comentariul art. 249, pct. 1), pentru o parte a doctrinei şi a practicii judiciare, sechestrul pare a fi noţiunea generică pentru toate măsurile asigurătorii, din reglementarea procedurii de aplicare a acestora rezultă cu certitudine că în realitate există trei specii de măsuri asigurătorii, având obiecte diferite: bunurile mobile corporale, bunurile mobile incorporale şi imobilele. Art. 252 C. proc. pen. are în vedere numai modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile corporale, soluţie ce se desprinde din redactarea acestui articol (textul vorbeşte de "ridicarea" obiectelor, "predarea", "depunerea" acestora; chiar şi când vorbeşte de sume de bani, textul are în vedere sumele ridicate, ceea ce presupune banii în materialitatea lor). [ Mai mult... ]
Evaziune fiscală. O abordare juridico-economică •
potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, dispoziţie care trebuie raportată la art. 494 C. pr. pen., care prevede că faţă de persoana juridică se pot lua măsuri asigurătorii. Există destul de frecvent situaţii în care administratorul persoană fizică nu deţine bunuri mobile sau imobile care să poată fi indisponibilizate în vederea recuperării prejudiciului, însă societatea comercială implicată în evaziune fiscală are în proprietate terenuri, imobile, stocuri de marfă etc., asupra cărora se poate institui măsura sechestrului, până la valoarea prejudiciului estimat. Dacă sechestrul asigurător a fost aplicat asupra unor stocuri de animale sau păsări vii ale persoanei juridice sau dacă este vorba despre produse inflamabile sau petroliere, se poate proceda potrivit art. 252 C. pr. pen. la valorificarea anticipată a bunurilor sechestrate, respectiv înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, cu acordul proprietarului sau cu încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi; [ Mai mult... ]