Declararea recursului în casaţie | Codul de Procedură Penală
Parte integrantă din Lege 135/2010
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Căile extraordinare de atac - Recursul în casaţie -
Declararea recursului în casaţie
Art. 436. -
(1) Pot formula cerere de recurs în casaţie:
a) procurorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea sa sau încetarea procesului penal;
c) partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă.
(2) Inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot formula cerere de recurs în casaţie numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, părţile şi procurorul îşi pot retrage recursul în casaţie declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de recurs.
(4) Reprezentanţii legali pot retrage recursul în casaţie cu respectarea, în ceea ce priveşte latura civilă, a condiţiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate retrage recursul în casaţie declarat personal sau de reprezentantul său legal.
(5) Recursul în casaţie declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
(6) Decizia instanţei de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casaţie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul de procedură penală adnotat, Volumul II. Partea specială, Ed. a II-a revăzută şi adăugită
Codul de procedură penală adnotat, Volumul II, Partea specială
Noul Cod de procedură penală adnotat, Partea specială, Analiză comparativă. Noutăţi, explicaţii, comentarii. Editura Universul Juridic, 2016, ISBN 978-606-673-365-6
(1)
Pot formula cerere de recurs în casaţie:
a)
procurorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;
b)
inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal;
c)
partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală adnotat, Volumul II, Partea specială
(1)
Pot formula cerere de recurs în casaţie:
a)
procurorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;
b)
inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal;
c)
partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală adnotat, Partea specială, Analiză comparativă. Noutăţi, explicaţii, comentarii. Editura Universul Juridic, 2016, ISBN 978-606-673-365-6
În ceea ce priveşte recursul declarat de partea civilă şi de partea responsabilă civilmente, este utilă o examinare comparativă cu prevederile art. 409 alin. (1) lit. c), care se referă la limitele în care aceste două părţi pot declarat apel, pentru că se constată o inadvertenţă de abordare în ceea ce priveşte limitele impuse părţii civile. În timp ce în materia apelului partea civilă poate exercita calea de atac fără nicio restrângere, atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în cazul de faţă, exercitarea căii de atac extraordinare pe latura penală a cauzei este condiţionată de cerinţa ca soluţia din această latură să fi influenţat soluţia în latura civilă. Pentru argumente pe care le-am prezentat şi în nota de la art. 409, considerăm că reglementarea din prezentul articol este cea corectă. Partea civilă este titulara acţiunii civile şi este parte numai în latura civilă a cauzei. În latura penală, ea nu are calitate procesuală. Alăturarea celor două acţiuni în cadrul procesului penal, prin voinţa legiuitorului, dă naştere posibilităţii ca partea civilă să formuleze cereri şi pe latura penală a cauzei, dar numai în interesul soluţionarea acţiunii civile pentru că, altfel, nu ar avea justificare procesuală. Pentru identitate de raţiune, cele două reglementări din cele două instituţii la care facem referire nu pot fi diferite. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
Recursul în casaţie în procedura penală română. Repere istorice. Actualitate
Legea procesual penală a prevăzut ca titulari ai exercitării recursului în casaţie procurorul şi părţile din proces.
Procurorul poate formula această cale extraordinară de atac atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă a cauzei, însă numai pentru motivele de drept arătate la recursul în casaţie.
Inculpatul poate uza de calea extraordinară de atac în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă acauzei, împotriva hotărârilor definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei (art. 80-82 noul C. pen.) sau amânarea aplicării pedepsei (art. 83-90 noul C. pen.) ori încetarea procesului penal. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Calitatea procesuală activă. Potrivit art. 436 alin. (1) C. proc. pen.., au o asemenea calitate numai părţile (art. 32 C. proc. pen..)/avocatul acestora (art. 31 C. proc. pen..) şi procurorul, cu excluderea oricăror alţi participanţi în procesul penal (persoană vătămată, martor, expert, interpret etc.) (I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 225/RC din 23 iunie 2015, nepublicată). Aceste dispoziţii au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, excepţia fiind respinsă întrucât limitarea sferei titularilor dreptului de a formula recurs în casaţie „nu creează discriminare între titularii dreptului de a promova recurs în casaţie şi ceilalţi participanţi la procesul penal, întrucât aceştia din urmă se află, din această perspectivă, într-o situaţie juridică diferită, eventualele lor interese procesuale putând fi valorificate doar în condiţiile permise de lege” (D.C.C. nr. 424 din 9 iunie 2015). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
§1.
Condiţii privind exercitarea recursului în casaţie
198.
Scopul recursului în casaţie şi instanţa competentă. Atât în Codul de procedură penală din 1936, cât şi în reglementarea românească ulterioară, până la actualul Cod de procedură penală, recursul a constituit o cale de atac ordinară, şi nu extraordinară, determinând verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate(1539), pentru o serie de motive expres prevăzute de lege. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
1. Calitatea procesuală activă. Potrivit art. 436 alin. (1) C. proc. pen., au o asemenea calitate numai părţile (art. 32 C. proc. pen.)/avocatul acestora (art. 31 C. proc. pen.) şi procurorul, cu excluderea oricăror alţi participanţi în procesul penal (persoană vătămată, martor, expert, interpret etc.) (I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 225/RC din 23 iunie 2015, nepublicată). Aceste dispoziţii au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, excepţia fiind respinsă, întrucât limitarea sferei titularilor dreptului de a formula recurs în casaţie "nu creează discriminare între titularii dreptului de a promova recurs în casaţie şi ceilalţi participanţi la procesul penal, întrucât aceştia din urmă se află, din această perspectivă, într-o situaţie juridică diferită, eventualele lor interese procesuale putând fi valorificate doar în condiţiile permise de lege" (D.C.C. nr. 424 din 9 iunie 2015). În măsura în care recursul în casaţie este exercitat de către alte persoane decât cele prevăzute expres de art. 436 alin. (1) C. proc. pen./reprezentanţii legali ai acestora, calea de atac va fi respinsă ca inadmisibilă (I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 112/RC din 16 martie 2018; încheierea nr. 152/RC din 26 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. 1500/59/2016, nepublicate). În lipsa unui mandat dat, în condiţiile legii, de către parte, nu operează instituţia reprezentării, astfel încât recursul în casaţie apare ca fiind declarat de o persoană fără calitate şi va fi respins ca inadmisibil (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 37/RC din 6 februarie 2019). [ Mai mult... ]
Recursul în casaţie în procedura penală română. Repere istorice. Actualitate
Într-o altă cauză[285], Curtea Constituţională a reţinut[286] că, potrivit noului Cod de procedură penală, recursul a devenit o cale extraordinară de atac, denumită recurs în casaţie, ce are ca scop controlul legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, soluţionarea acestuia fiind dată în competenţa exclusivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Codul de procedură penală a revenit astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, constând în fond şi apel, ceea ce înseamnă că în recurs nu se rejudecă fondul cauzei, ci se apreciază dacă hotărârea dată corespunde sau nu legii. Potrivit dispoziţiilor art. 436 alin. (1) CPP, titularii dreptului de a promova calea extraordinară de atac a recursului în casaţie sunt: procurorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă; inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal, precum şi partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă. Raportând prevederile art. 438 alin. (1) CPP la scopul recursului în casaţie, Curtea a statuat că restrângerea de către legiuitor a sferei cazurilor în care se poate face recurs în casaţie la cele prevăzute de textul de lege criticat este justificată de finalitatea instituţiei analizate, aceea de verificare a conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, şi de natura acesteia, de cale extraordinară de atac. Curtea a reţinut că, aşa cum reiese şi din Expunerea de motive a Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale[287], prin reducerea numărului motivelor de recurs în casaţie prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) CPP, legiuitorul a urmărit, pe de o parte, degrevarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar, pe de altă parte, asigurarea specificului căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, astfel că mai multe dintre motivele de recurs din reglementarea anterioară au fost introduse de legea nouă drept cazuri de contestaţie în anulare, potrivit naturii acestei căi de atac[288]. Pentru argumentele mai sus arătate, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 438 alin. (1) CPP nu încalcă principiile fundamentale privind egalitatea în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, egalitatea justiţiei şi folosirea căilor de atac, principii consacrate de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 124 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. [ Mai mult... ]