Consecinţele nerespectării termenului | Codul de Procedură Penală
Parte integrantă din Lege 135/2010
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acte procesuale şi procedurale comune - Termenele -
Consecinţele nerespectării termenului
Art. 268. -
(1) Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
(2) Când o măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(3) Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispoziţiile privitoare la nulităţi.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod de procedură penală adnotat. Partea generală. Ediţia a II-a, revăzută şi adaugită
Nu sunt aduse modificări faţă de art. 185 din legea veche, care se regăseşte în conţinutul prezentului articol.
Primul şi ultimul alineat se referă la termenele procedurale, în timp ce al doilea alineat are în vedere termenele substanţiale.
Este poate locul să precizăm că sancţiunea decăderii din exerciţiul unui drept procesual intervine numai acolo unde termenul stabilit de lege este peremptoriu. De aceea, trebuie să se facă diferenţa între termenele imperative, peremptorii şi cele relative, cu caracter de recomandare. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
Buletinul jurisprudenţei - Repertoriu anual 2017 – Volumul I
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
În analizarea prezentului articol, va trebui pornit de la definiţia termenului din punct de vedere procedural. Astfel, termenul a fost definit ca fiind intervalul de timp dinainte determinat de lege, înăuntrul căruia pot sau trebuie îndeplinite ori nu pot fi îndeplinite unele acte şi măsuri procesuale şi procedurale (Gh. Theodoru, Drept procesual penal român. Partea generală, vol. I, Ed. Cugetarea, Iaşi, 1971, p. 274). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Termenele procedurale. Dintre categoriile termenelor reţinute de către doctrină, cea mai importantă este cea în care termenele sunt deosebite în funcţie de obiectul protecţiei şi de scopul urmărit. Calificarea unui termen ca procedural sau substanţial comportă importante consecinţe practice, existând modalităţi diferite de calcul pentru fiecare dintre cele două categorii.
A fost arătat că termenele procedurale pot fi definite ca „toţi acei termeni care sunt dictaţi numai de nevoia de a sistematiza acţiunea represivă, limitele impuse de aceşti termeni neavând alt rol decât de a asigura promptitudinea în represiune. Raţiunea acestor termeni rezidă în disciplinarea activităţii represive şi că aceştia sunt modelaţi pe consideraţii intrinseci procesului penal” (I. Tanoviceanu, Tratat de drept şi procedură penală, ed. a II-a, vol. IV, Ed. Curierul Judiciar, Bucureşti, 1924, p. 469). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită
Secţiunea 1
Noţiune şi caractere juridice
Noţiune şi caractere juridice
295.
Noţiune. Procesul penal implică desfăşurarea în timp a unei activităţi compuse dintr-o succesiune de acte reglementate de legea de procedură penală. Această desfăşurare în timp impune ca în disciplinarea actelor procesuale şi procedurale să se ţină seama şi de elementul timp. De aceea, printre condiţiile cerute de lege pentru ca un act procesual sau procedural să fie valabil, se numără şi condiţia privitoare la timpul în care trebuie realizat actul(629). [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei - Repertoriu anual 2017 – Volumul I
Împrejurarea că pe numele inculpatului a fost emis un mandat de aducere, iar inculpatului i s-ar fi comunicat de către organele de poliţie că trebuie să se prezinte la termenul de judecată nu înlătură obligaţia organului judiciar de a îndeplini procedura de citare, întrucât citaţia şi mandatul de aducere sunt două acte procedurale distincte, care au finalităţi diferite. Într-un astfel de caz, inculpatul nu a luat termen în cunoştinţă, întrucât nu este incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de dispoziţiile art. 353 alin. (2) C.pr. pen., respectiv inculpatul nu a fost prezent personal, prin reprezentant sau prin apărător ales la un termen şi nici nu a primit personal sau prin reprezentant sau apărător ales ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei citaţia pentru un termen de judecată. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
1. Termenele procedurale. Dintre categoriile termenelor reţinute de către doctrină, cea mai importantă este cea în care termenele sunt deosebite în funcţie de obiectul protecţiei şi de scopul urmărit. Calificarea unui termen ca procedural sau substanţial comportă importante consecinţe practice, existând modalităţi diferite de calcul pentru fiecare dintre cele două categorii.
A fost arătat că termenele procedurale pot fi definite ca "toţi acei termeni care sunt dictaţi numai de nevoia de a sistematiza acţiunea represivă, limitele impuse de aceşti termeni neavând alt rol decât de a asigura promptitudinea în represiune. Raţiunea acestor termeni rezidă în disciplinarea activităţii represive şi că aceştia sunt modelaţi pe consideraţii intrinseci procesului penal" (I. Tanoviceanu, Tratat de drept şi procedură penală, ed. a 2-a, vol. IV, Ed. Curierul Judiciar, Bucureşti, 1924, p. 469). [ Mai mult... ]