Competenţa organelor judiciare - Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti -
Competenţa pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României
(1)
Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:
a)
locul săvârşirii infracţiunii;
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
b)
locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c)
locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;
d)
locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
(2)
Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
(3)
În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.
(4)
Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.
(5)
Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
(6)
Infracţiunea săvârşită pe o navă sub pavilion românesc este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află primul port român în care ancorează nava, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(7)
Infracţiunea săvârşită pe o aeronavă înmatriculată în România este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află primul loc de aterizare pe teritoriul român.
(8)
Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, iar competenţa nu se poate determina potrivit alin. (1), competenţa este cea prevăzută la alin. (4).
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul de procedură penală adnotat, Volumul I, Partea generală, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită (1)
Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:
a)
locul săvârşirii infracţiunii;
b)
locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c)
locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;
d)
locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
(2)
Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală adnotat. Partea generală. Ediţia a II-a, revăzută şi adaugită
Sunt păstrate criteriile legale de stabilire a competenţei teritoriale din legea veche, chiar dacă există unele diferenţe de formulare.
Este de observat că noţiunea de "făptuitor" este înlocuită cu aceea de "suspect" sau "inculpat", ca o consecinţă a renunţării la instituţia actelor premergătoare.
Dacă fapta este săvârşită pe raza de competenţă a mai multor instanţe, poate deveni competentă oricare dintre acestea, având prioritate aceea care a fost prima sesizată. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Competenţa teritorială (ratione loci) reprezintă acea formă de competenţă care, având în vedere criteriile teritoriale, stabileşte care dintre organele de acelaşi grad poate instrumenta o anumita cauză penală, potrivit legii. Prin urmare, competenţa teritorială funcţionează pe linie orizontală, între organele judiciare penale de acelaşi grad, şi este determinată de criterii teritoriale (Gh. Mateuţ, Tratat de procedură penală, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 66). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Schimbarea mecanismului legal de stabilire a competenţei teritoriale. Materia competenţei teritoriale este una în care Codul de procedură penală a adus o serie de modificări substanţiale faţă de construcţia din vechea reglementare şi, totodată, una dintre materiile cu cele mai serioase neajunsuri.
Astfel, C. proc. pen. din 1968 instituia următorul mecanism de stabilire a competenţei organelor judiciare: reglementa competenţa de urmărire penală în funcţie de criterii alternative şi stabilea că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente conform acestor criterii în a cărei circumscripţie s-a efectuat urmărirea penală. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită 46.
Noţiuni introductive privind competenţa teritorială a organelor judiciare. Fiecare instanţă judecătorească şi fiecare parchet au o circumscripţie teritorială în care îşi exercită atribuţiile. Pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru Curtea Militară de Apel, circumscripţia lor teritorială cuprinde întreg teritoriul ţării, dat fiind că sunt singurele instanţe de acest fel (instanţe unice); celelalte instanţe judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea au circumscripţii teritoriale care cuprind mai multe judeţe (curţile de apel şi tribunalele militare), un singur judeţ (tribunalele), iar alte instanţe au o circumscripţie teritorială cuprinzând unul sau mai multe oraşe şi mai multe comune ori, în cazul judecătoriilor din Bucureşti, un sector al capitalei. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
1. Schimbarea mecanismului legal de stabilire a competenţei teritoriale. Materia competenţei teritoriale este una în care Codul de procedură penală a adus o serie de modificări substanţiale faţă de construcţia din vechea reglementare şi, totodată, una dintre materiile cu cele mai serioase neajunsuri.
Astfel, Codul de procedură penală din 1968 instituia următorul mecanism de stabilire a competenţei organelor judiciare: reglementa competenţa de urmărire penală în funcţie de criterii alternative şi stabilea că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente conform acestor criterii în a cărei circumscripţie s-a efectuat urmărirea penală. [ Mai mult... ]
Evaziune fiscală. O abordare juridico-economică •
în lipsa unei dispoziţii exprese contrare, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine judecătoriei sau tribunalului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 41 C. pr. pen.; raportat la pericolul social al faptei şi prin prisma complexităţii mecanismului infracţional, art. 36 C. pr. pen. instituie competenţa materială a tribunalului de a judeca infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005; [ Mai mult... ]
