(1)
Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.
(2)
Instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
(3)
Sesizarea instanţei ierarhic superioare comune se poate face şi de procuror sau de părţi.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4)
Până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă, judecata se suspendă.
(5)
Instanţa care şi-a declinat competenţa ori care s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile şi efectuează actele ce reclamă urgenţă.
(6)
Instanţa ierarhic superioară comună se pronunţă asupra conflictului de competenţă, de urgenţă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
(7)
Când instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză este de competenţa altei instanţe decât cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţă superioară comună, trimite dosarul instanţei superioare comune.
(8)
Instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă, cu excepţia situaţiilor în care apar elemente noi care atrag competenţa altor instanţe.
(9)
Instanţa căreia i s-a trimis cauza aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 50 alin. (2) şi (3).
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul de procedură penală adnotat, Volumul I, Partea generală, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită (1)
Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.
(2)
Instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală adnotat. Partea generală. Ediţia a II-a, revăzută şi adaugită
În cea mai mare parte, sunt preluate dispoziţiile art. 43 din legea veche.
Semnalăm faptul că nu mai este examinată ipoteza în care conflictul de competenţă se iveşte între o instanţă civilă şi una militară.
Persoana vătămată nu este menţionată, alături de părţi şi de procuror, între persoanele care pot invoca excepţia de necompetenţă în faţa instanţei ierarhic superioare comune, ceea ce creează o inegalitate procesuală şi reprezintă o încălcare a principiului enunţat la art. 8. Nu identificăm raţiunile pentru care se face această diferenţiere, care pare a fi mai mult o scăpare a legiuitorului. Din cuprinsul art. 81 rezultă că persoana vătămată poate formula orice fel de cereri sau excepţii care ţin de latura penală a cauzei. Lacuna poate fi acoperită în practica judiciară doar dacă, la sesizarea persoanei vătămate, instanţa va invoca din oficiu competenţa sau lipsa de competenţă. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Prin conflict de competenţă se înţelege situaţia juridică provocată de hotărârile a două sau a mai multor instanţe de judecată prin care acestea se recunosc deopotrivă competente să judece aceeaşi cauză sau prin care îşi declină succesiv una alteia judecarea aceleiaşi cauze penale (Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 339). Se pot ivi astfel conflicte pozitive sau negative de competenţă. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Noţiune. Conflictul de competenţă este împrejurarea în care două sau mai multe instanţe, sesizate simultan sau succesiv cu aceeaşi cauză, se declară competente să judece cauza (conflictul pozitiv de competenţă) sau îşi declină succesiv una alteia competenţa de a judeca cauza (conflictul negativ de competenţă). Aceeaşi situaţie există şi atunci când două sau mai multe organe de urmărire penală se declară competente sau îşi declină succesiv unul altuia competenţa efectuării urmăririi penale cu privire la aceeaşi cauză penală. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită§1.
ţiunea procesuală penală
49.
Noţiune. Condiţii. Joncţiunea procesuală penală(405) intervine atunci când între cauzele penale există legături substanţiale, astfel încât aflarea adevărului nu se poate realiza decât dacă se examinează aceste cauze în cadrul aceluiaşi proces. Este necesar însă ca această joncţiune să fie posibilă, cauzele să poată fi reunite în faţa aceleiaşi instanţe şi soluţionate împreună, adică aceste cauze să se afle în aceeaşi fază şi etapă procesuală, neputând fi reunite cauzele aflate în curs de urmărire penală cu cele aflate în curs de judecată, cauze aflate în curs de judecată cu cele aflate în procedura camerei preliminare sau cauze aflate în apel cu cele aflate în faţa primei instanţe. [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei - Repertoriu anual 2017 – Volumul I
Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în momentul în care îşi verifică competenţa pentru a se pronunţat cu privire la o cerere formulată în condiţiile art. 139 şi următoarele C. proc. pen., nu poate proceda la punerea în discuţie a încadrării juridice dată faptelor de organele de urmărire penală, deoarece în această etapă procesuală, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală este singurul care este abilitat să decidă încadrarea juridică a faptelor. [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei 2016
În temeiul art. 51 C. proc. pen. a fost constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Craiova şi Tribunalul Dolj şi sesizează Curtea de Apel Craiova. [ Mai mult... ]
