(1)
Cererea de recurs în casaţie împreună cu înscrisurile anexate se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
(2)
Preşedintele instanţei a cărei hotărâre se atacă ori judecătorul delegat de către acesta va comunica procurorului şi părţilor copii de pe cererea de recurs în casaţie şi celelalte înscrisuri doveditoare, cu menţiunea că se pot depune concluziile scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicărilor, la aceeaşi instanţă.
(3)
Nedepunerea de către părţi şi procuror de concluzii scrise nu împiedică judecarea recursului în casaţie.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
(4)
În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de către acesta va înainta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul cauzei, cererea de recurs în casaţie, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum şi, după caz, concluziile scrise.
(5)
În cazul în care nu este îndeplinită procedura de comunicare prevăzută la alin. (2) şi (4) ori dacă aceasta nu este completă, magistratul-asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnat cu verificarea îndeplinirii procedurii de comunicare şi de întocmire a raportului referitor la cererea de recurs în casaţie, va îndeplini sau va completa, după caz, procedura.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Noul Cod de procedură penală adnotat, Partea specială, Analiză comparativă. Noutăţi, explicaţii, comentarii. Editura Universul Juridic, 2016, ISBN 978-606-673-365-6
Notă art. 439: Este prevăzută o procedură prealabilă de comunicare a cererii şi de formulare a unor concluzii, care se desfăşoară la instanţa a cărei hotărâre se atacă, în vederea asigurării unei celerităţi în ceea ce priveşte derularea acesteia. Din această perspectivă, apreciem că prevederile din alin. (41) exced limitelor cu care ar putea fi învestită o instanţă a cărei hotărâre se atacă, în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac. Astfel, acestei instanţe i se dă posibilitatea de a face aprecieri - chiar dacă numai cu caracter formal - cu privire la admisibilitatea cererii de recurs în casaţie. În acest fel este încălcat principiul imparţialităţii instanţei şi este restrâns, într-o anumită măsură, accesul la instanţa care are competenţa de a soluţiona cererea, sub toate aspectele. De altfel, potrivit art. 440, toate aceste condiţii sunt verificate în cadrul procedurii de admitere în principiu. Este suficient faptul că magistratul-asistent al instanţei supreme verifică în prealabil îndeplinirea procedurii de comunicare şi ar putea verifica, în aceste condiţii, şi aspectele cuprinse în alin. (41). Oricum, sunt incluse în procedura admiterii în principiu. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Pentru a nu îngreuna activitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, legiuitorul a prevăzut o procedură de comunicare, înaintea admiterii în principiu, pentru ca atunci când se ajunge la instanţa competentă să nu mai fie necesară întârzierea soluţionării recursului.
Astfel, cererea de recurs în casaţie, întocmită conform dispoziţiilor art. 437 noul C. proc. pen. şi împreună cu înscrisurile anexate, se depune obligatoriu la instanţa a cărei hotărâre se atacă, însoţită de copii pentru procuror şi părţi. Fie preşedintele instanţei ori judecătorul delegat de către acesta va comunica procurorului şi părţilor copii de pe cererea de recurs în casaţie, precum şi celelalte înscrisuri doveditoare, cu menţiunea expresă că pot depune concluzii scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicărilor la instanţa a cărei hotărâre se atacă. După expirarea termenului de depunere a concluziilor scrise, indiferent dacă acestea au fost depuse sau nu, în termen de 5 zile, dosarul cauzei (însoţit de cererea de recurs, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare şi concluziile scrise dacă au fost depuse) se va înainta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea admiterii în principiu. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
Cererea de recurs în casaţie împreună cu înscrisurile anexate se depun, însoţite de copii pentru procuror şi părţi, la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Instanţei a cărei hotărâre este atacată îi revin două sarcini principale:
a) să verifice dacă cererea vizează o hotărâre care este susceptibilă de a face obiectul recursului în casaţie. În cazul în care cererea de recurs în casaţie este formulată împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu recurs în casaţie, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de către acesta restituie părţii, pe cale administrativă, cererea de recurs în casaţie. Este instituit astfel un prim filtru de natură administrativă al admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie. Cu privire la art. 439 alin. (41) C. proc. pen. este de menţionat că cerinţa formulării cererii prin avocat a fost declarată neconstituţională (D.C.C. nr. 432 din 21 iunie 2016; a se vedea supra comentariul art. 436, pct. 1), urmând ca, după publicarea deciziei menţionate, verificarea să poarte numai asupra aspectului privind obiectul recursului, respectiv o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 434 alin. (1) C. proc. pen.. De altfel, prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 70/2016, art. art. 439 alin. (41) C. proc. pen. a fost modificat prin eliminarea menţiunilor care decurg din obligativitatea formulării cererii de recurs în casaţie prin avocat, declarate neconstituţionale. Pe de altă parte, în cazul recursului în casaţie exercitat de procuror problema intermedierii exerciţiului acestui drept, prin avocat, nu exista/nu constituia o condiţie de admisibilitate. De asemenea, prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 70/2016, a fost introdus alin. (6) care reglementează procedura de comunicare în cazul recurării hotărârilor pronunţate, ca instanţe de apel, atât de secţia penală, cât şi de completele de 5 judecători ale instanţei supreme, păstrând regula realizării acestei proceduri la nivelul instanţei a cărei hotărâre se atacă şi particularizând-o în raport cu structurile instanţei supreme care au competenţa funcţională de a soluţiona apeluri (Secţie penală, respectiv complet de 5 judecători). [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită§1.
Condiţii privind exercitarea recursului în casaţie
198.
Scopul recursului în casaţie şi instanţa competentă. Atât în Codul de procedură penală din 1936, cât şi în reglementarea românească ulterioară, până la actualul Cod de procedură penală, recursul a constituit o cale de atac ordinară, şi nu extraordinară, determinând verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate(1539), pentru o serie de motive expres prevăzute de lege. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole. Art. 1-603, ediţia 3
Această dispoziţie reglementează o procedură administrativă care este prealabilă soluţionării recursului în casaţie în care sunt implicate, pe lângă titularii recursului în casaţie, instanţa a cărei hotărâre este atacată (prin preşedintele instanţei sau un judecător delegat) şi instanţa competentă să judece calea extraordinară de atac (prin magistratul-asistent) şi care presupune activităţi de verificare, comunicare şi întocmire a raportului. [ Mai mult... ]
Recursul în casaţie în procedura penală română. Repere istorice. Actualitate
Instanţa a cărei hotărâre este atacată trebuie: a) să verifice dacă cererea vizează o hotărâre care este susceptibilă de a face obiectul recursului în casaţie; în cazul în care cererea de recurs în casaţie este formulată împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu recurs în casaţie, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de către acesta restituie părţii, pe cale administrativă, cererea de recurs în casaţie; b) să efectueze procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie. [ Mai mult... ]
