(1)
Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:
a)
inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b)
inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
c)
inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
d)
există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.
(2)
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul de procedură penală adnotat, Volumul I, Partea generală, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită (1)
Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii: [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală adnotat. Partea generală. Ediţia a II-a, revăzută şi adaugită
Spre deosebire de toate celelalte texte referitoare la luarea măsurilor preventive prevăzute, textul analizat nu prevede expres că arestarea preventivă se poate dispune numai dacă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1). În schimb, se accentuează una dintre condiţiile generale de luare a oricărei măsuri preventive, prevăzându-se că arestarea preventivă poate fi luată numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune. [ Mai mult... ]
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, ediţia 1
Măsura preventivă cea mai gravă, determinând privarea de libertate pe o durată mai îndelungată, o reprezintă arestarea preventivă (Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 447).
În funcţie de stadiul procesual în care se află cauza, măsura arestării preventive poate fi luată de: judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, în cursul judecăţii. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Noţiune. Arestarea preventivă reprezintă măsura preventivă constând în privarea de libertate într-un loc de detenţie, pe o perioadă mai mare decât măsura reţinerii, a inculpatului acuzat de săvârşirea unei infracţiuni.
Măsura nu poate fi dispusă faţă de suspect, prin urmare la momentul întocmirii propunerii de luare a măsurii preventive trebuie să se fi pus în mişcare acţiunea penală, deci să existe probe din care rezultă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi să nu existe vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute de art. 16 alin. (1) C. proc. pen.. [art. 309 alin. (1) C. proc. pen..]. În cazul în care procurorul a dispus prin acelaşi act efectuarea în continuare a urmăririi penale şi a pus în mişcare acţiunea penală, fără a aduce la cunoştinţă calitatea de suspect, o eventuală vătămare procesuală este acoperită prin comunicarea punerii în mişcare a acţiunii penale şi audierea inculpatului, conform art. 309 C. proc. pen.., fără a se impune anularea propunerii de arestare preventivă. [ Mai mult... ]
Codul de procedură penală comentat ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită§1.
cte generale privind arestarea preventivă
237.
Reglementare. Diferenţe faţă de Codul de procedură penală anterior. Arestarea preventivă este o măsură preventivă privativă de libertate, ce presupune lipsirea de libertate a inculpatului pe o durată mai lungă decât cea a reţinerii, cu posibilitatea de a fi prelungită succesiv sau menţinută în situaţia îndeplinirii unor condiţii determinate de lege. Este cea mai aspră măsură preventivă, aducând o atingere gravă dreptului la libertate al individului, motiv pentru care, similar vechiului Cod de procedură penală, arestarea preventivă are caracter excepţional, iar legiuitorul a reglementat de o manieră amplă condiţiile de luare, menţinere şi prelungire a acesteia. [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei - Repertoriu anual 2016
Deşi în cursul urmăririi penale încadrarea juridică a faptelor este un act care aparţine procurorului, totuşi, când o propunere de arestare depinde de limitele de pedeapsă ale infracţiunii ce face obiectul propunerii de arestare, devine obligatoriu ca judecătorul de drepturi şi libertăţi să examineze justa încadrare juridică, deoarece limitele de pedeapsă reprezintă însăşi condiţia legalităţii măsurii preventive solicitate. [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei - Culegere de jurisprudenţă pe anul 2017
(Secţia penală şi de minori, încheierea nr. 148 din 2 august 2017)
prin încheierea penală nr. 68/CP din 20 iulie 2017 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Maramureş, în temeiul art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 207 C. proc. pen., s-a constatat din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. N. (…), arestat preventiv, aflat în Arestul IPJ Cluj), măsură care a fost menţinută pentru următoarele 30 de zile. [ Mai mult... ]
