Dreptul asigurărilor. Ediţia a 5-a, Editura Hamangiu, 2021, ISBN 978-606-27-1724-7
de Vasile Nemeş

Vasile Nemeş

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Dreptul asigurărilor

Ediţia a 5-a

Dintre cele mai importante lucrări publicate, amintim: Dreptul contractelor civile şi comerciale. Teorie, jurisprudenţă, modele (coautor), Ed. Hamangiu, 2020; Drept comercial, trei ediţii, Ed. Hamangiu (2012, 2015 şi 2018); Codul insolvenţei comentat (coautor), două ediţii, Ed. Universul Juridic (2014 şi 2017); Tratat practic de insolvenţă (coautor), lucrare coordonată de Prof. univ. dr. Radu Bufan, Ed. Hamangiu, 2014; Dreptul contractelor civile şi comerciale în reglementarea noului Cod civil (coautor), Ed. Hamangiu, 2013; Contracte civile şi comerciale (coautor), Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008; Drept bancar, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011; Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (coautor), ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, 2008. [ Mai mult... ]

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI A 5-A

ianuarie 2021 [ Mai mult... ]

PREFAŢĂ LA EDIŢIA A 4-A

septembrie 2012 [ Mai mult... ]

LISTĂ DE ABREVIERI

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Capitolul I. Noţiuni introductive

Secţiunea 1. Scurtă privire istorică asupra asigurărilor

§1. Precizări prealabile

Activitatea de asigurare interesează în egală măsură şi puterea statală care, în virtutea principiului organizării economiei de piaţă, trebuie, pe de o parte, să intervină pentru a asigura un cadru favorabil exercitării activităţii de asigurare de către asigurători, a extinderii acestuia prin intermediari, şi, pe de altă parte, pentru a adopta reguli de prudenţă care să protejeze asiguraţii sau potenţialii asiguraţi. Intervenţia statului se impune pentru protecţia asiguraţilor, deoarece operaţiunile de asigurare fiind complexe, iar asigurătorii profesionişti în materie, asiguraţii, fiind necunoscători, pot fi supuşi unor abuzuri din partea companiilor de asigurări. De aceea, statele au înfiinţat autorităţi administrative care să controleze, să supravegheze şi să sancţioneze, după caz, practicile abuzive ale asigurătorilor^[2]. În România, această autoritate este Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), cu atribuţii de supraveghere prudenţială a pieţei de capital, a sectorului pensiilor private şi a pieţei asigurărilor. [ Mai mult... ]

§2. Apariţia şi evoluţia operaţiunilor de asigurare

Primele poliţe de asigurare, apropiate ca formă şi conţinut celor actuale, au fost încheiate pentru asigurarea maritimă în limba italiană şi au constituit model şi fundament pentru celelalte poliţe de asigurare, inclusiv pentru poliţele Lloyd's^[12]. [ Mai mult... ]

§3. Apariţia şi evoluţia entităţilor din domeniul asigurărilor

După modelul Camerelor de Asigurări şi al primelor societăţi de asigurare, s-au constituit şi funcţionează asigurătorii de astăzi, organizaţi, în principal, sub forma societăţilor comerciale de asigurare şi a societăţilor mutuale de asigurare. [ Mai mult... ]

§4. Scurtă privire istorică asupra asigurărilor în România

c) Carom S.A., care a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea şi plata despăgubirilor, în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asiguraţi la asigurători din străinătate şi în cazurile de daună produse în străinătate de asiguraţi la societăţi de asigurare din ţara noastră^[31]. [ Mai mult... ]

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

§5. Câteva aspecte privind apariţia şi evoluţia reasigurărilor

Autorii care s-au ocupat de această chestiune^[34] susţin că prima poliţă de reasigurare a avut ca obiect riscurile aferente unui voiaj de la Genova la Sluys. Tot potrivit acestor autori, a doua reglementare a raporturilor de reasigurare o constituie "Legea pentru reglementarea asigurării navelor aparţinând supuşilor Marii Britanii şi mărfurilor sau efectelor încărcate pe ele", adoptată în anul 1746^[35]. [ Mai mult... ]

§6. Istoricul reglementărilor din domeniul asigurărilor

Datorită multitudinii reglementărilor pe care le reclamă comerţul asigurărilor, unele state au concentrat regulile din acest domeniu în acte normative deosebit de ample pe care le-au intitulat "Coduri de asigurare"^[52]. [ Mai mult... ]

Secţiunea a 2-a.
Principalele noţiuni în legătură cu asigurările

În comerţul cu asigurări, reglementările legale folosesc o serie de noţiuni care necesită a fi definite şi explicate. Definirea noţiunilor specifice domeniului asigurărilor ajută la o mai bună înţelegere a acestora şi la delimitarea lor de noţiuni identice sau asemănătoare din dreptul comun. Majoritatea acestor noţiuni sunt cuprinse în Codul civil, în Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare^[53] şi în Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie^[54]. [ Mai mult... ]

§1. Asigurarea - coasigurarea - reasigurarea - retrocesiunea

Aşadar, retrocesiunea se înfăţişează ca fiind reasigurarea reasigurătorului, pentru partea din riscurile preluate^[62]. Retrocesiunea poate fi parţială sau integrală. [ Mai mult... ]

§2. Asiguratul - contractantul asigurării - beneficiarul asigurării - persoana cuprinsă în asigurare - terţul păgubit

Terţul păgubit va încasa despăgubirile de la asigurător, nu pentru că este parte contractantă sau beneficiar al asigurării, ci pentru că a suferit un prejudiciu de pe urma unui risc asigurat. În această calitate, legea recunoaşte persoanei păgubite dreptul de a acţiona în instanţă direct pe asigurătorul celui vinovat de producerea prejudiciului dacă acesta din urmă refuză să-l acopere. [ Mai mult... ]

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

§3. Elementele contractului de asigurare

Sunt însă cazuri în practică în care se stipulează în contractul de asigurare o clauză de suspendare a asigurării ca efect al neplăţii sumelor datorate cu titlu de prime de asigurare. Se înţelege că producerea cazului asigurat pe perioada suspendării contractului datorită neplăţii primelor nu produce nicio obligaţie în sarcina asigurătorului, în sensul că acesta nu va putea fi îndatorat la acoperirea despăgubirilor. Deci, pentru această din urmă situaţie, contractul de asigurare nu este reziliat [ Mai mult... ]

§4. Activitatea de intermediere şi intermediarii în asigurări

Din contextul reglementărilor legale deducem că intermedierea nu se reduce doar la mijlocirea încheierii contractelor de asigurare, ci ea cuprinde şi toate operaţiunile specifice existenţei şi derulării raporturilor de asigurare, precum consultanţa înainte şi pe timpul derulării contractului, încasarea sumelor de bani cu titlu de primă şi depunerea lor la casieria asigurătorului, comunicarea producerii riscului asigurat etc. [ Mai mult... ]

Capitolul II. Societăţile de asigurare

Secţiunea 1.
Precizări prealabile

Legiuitorul acordă o atenţie deosebită entităţilor care sunt îndrituite să exercite operaţiuni de asigurare (un indiciu îl poate constitui numărul mare de acte normative în domeniu), instituind o multitudine de reguli în acest sens, inclusiv legiferarea prerogativelor A.S.F. de monitorizare permanentă a acestora din momentul constituirii până la încetarea existenţei. Este suficient să redăm prevederile art. 6 din Legea nr. 237/2015, care stipulează că A.S.F. supraveghează soci [ Mai mult... ]

Secţiunea a 2-a.
Constituirea societăţilor de asigurare

În consecinţă, procesul de constituire a unei societăţi de asigurare parcurge două etape, avizarea constituirii şi autorizarea funcţionării. [ Mai mult... ]

§1. Avizarea în vederea înregistrării la oficiul registrului comerţului

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Înmatricularea societăţii de asigurare în registrul comerţului nu dă dreptul acesteia să desfăşoare activitate de asigurare, ci pentru aceasta are nevoie de obţinerea autorizaţiei de funcţionare din partea A.S.F., astfel cum precizam şi în cele anterioare. [ Mai mult... ]

§2. Autorizarea funcţionării

Observăm că, indiferent de localitatea în care asigurătorul solicitant şi-a propus sediul social, competenţa teritorială aparţine Curţii de Apel Bucureşti. [ Mai mult... ]

Secţiunea a 3-a.
Regulile privind funcţionarea societăţilor de asigurare

Legislaţia din domeniul asigurărilor nu cuprinde norme speciale privind adunarea generală a acţionarilor, motiv pentru care se vor aplica reglementările dreptului comun în materie. [ Mai mult... ]

§1. Organele de conducere