Liberarea condiţionată. Probleme punctuale/Conditional release. Particular issues
de Andreea-Daniela Năstasie

DOI: 10.24193/CDP.2022.2.1

Andreea-Daniela NĂSTASIE*

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Masterand, Facultatea de Drept,

Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca

ABSTRACT

The regulation of conditional release from prison, both by provisions of criminal procedure law, as well as by criminal law norms on the execution of punishments, raises various problems in the judicial practice. There are numerous inaccuracies regarding the correlation of legal regulations and several reconfigurations on account of the recent interpretations of the supreme court. This paper addresses issues concerning the proper understanding of the procedure of granting conditional release, the applicability of the compensatory mechanism for inappropriate detention conditions and the problematic hypotheses regarding the cancellation of conditional release.

Keywords: conditional release, criteria for granting conditional release, reduction of the period of detention, compensatory mechanism, inappropriate detention conditions, cancellation of conditional release.

I. Precizări preliminare

Instituţia liberării condiţionate reprezintă ultima modalitate de individualizare a pedepsei^[1], intervenită în timpul executării, prin care instanţa de judecată acordă posibilitatea resocializării persoanei condamnate şi pregătirii pentru punerea în libertate^[2], în urma unei proceduri administrative care analizează dacă aceasta manifestă o conduită pozitivă pe parcursul detenţiei şi dacă funcţia de reeducare a pedepsei aplicate şi-a atins finalitatea.

Reglementările care prezintă interes în această materie sunt consacrate atât în legislaţia anterioară, referindu-ne la vechea legislaţie penală^[3], care devine incidentă în cazul activării mecanismului aplicării legii penale mai favorabile, cât şi în prevederile Codului penal^[4], ale Codului de procedură penală^[5] şi ale legislaţiei secundare: Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal^[6], respectiv Regulamentul de aplicare al acesteia din anul 2016^[7].

Sediul materiei se completează cu mai multe modificări legislative, unele în vigoare, altele abrogate, cu intervenţii ale instanţei de contencios constituţional şi ale instanţei supreme, menite să asigure interpretarea corectă şi aplicarea unitară a textelor legale, în condiţii de legalitate şi previzibilitate, numeroase dintre ele eşuând în acest demers, aşa cum vom arăta acolo unde va fi cazul.

Literatura de specialitate şi jurisprudenţa în domeniul liberării condiţionate aduc în atenţie problemele ivite în aplicarea textelor legale, chiar corijate de intervenţia instanţelor superioare, aşa încât, considerăm noi, prezintă relevanţă a ne apleca asupra aspectelor de interes practic.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Supunem, astfel, studiului prezentei lucrări instituţia liberării condiţionate, urmărind, deopotrivă, a determina deficienţele prevederilor de drept penal şi procesual penal, respectiv, a lămuri condiţiile în care reglementarea în vigoare îşi găseşte aplicabilitate în practica judiciară actuală.

II. Procedura acordării liberării condiţionate

Reglementarea procedurii de acordare a beneficiului liberării condiţionate persoanelor care se află în executarea unei pedepse privative de libertate este consacrată atât în dispoziţiile art. 587 C. pr. pen., cât şi în prevederile Legii nr. 254/2013.

În privinţa naturii juridice a liberării condiţionate, se susţine faptul că aceasta ar fi un mijloc de individualizare administrativă^[8] a executării pedepsei, argumentându-se prin aceea că liberarea se dispune întotdeauna post iudicium, în timpul executării pedepsei privative de libertate, şi are la bază o procedură administrativă de verificare a parcursului persoanei aflate în executarea pedepsei, punctul de vedere al comisiei pentru liberarea condiţionată^[9] din penitenciar fiind obligatoriu pentru acordarea liberării, indiferent dacă aceasta are loc în urma unei propuneri a comisiei sau la cererea persoanei condamnate^[10].

Aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, deşi îşi produce efectele asupra unei pedepse deja individualizate printr-o hotărâre definitivă, liberarea condiţionată reprezintă un mijloc de individualizare judiciară^[11] a executării pedepsei, argumentul principal adus în acest sens regăsindu-se în chiar procedura de acordare a liberării condiţionate, care rămâne atributul exclusiv al instanţei de judecată, prin decizia pe care o poate pronunţa, în urma unui examen de oportunitate asupra posibilităţii de reintegrare socială a persoanei condamnate, luând în considerare, deopotrivă, şi raportul comisiei pentru liberarea condiţionată din penitenciar.

Mai mult decât atât, decizia instanţei de judecată (judecătoria în circumscripţia căreia se află locul de deţinere în care persoana condamnată execută pedeapsa) va putea fi atacată de aceasta din urmă sau de către procuror cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară – tribunalul din aceeaşi circumscripţie a locului de deţinere.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.