(1)
Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2)
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3)
Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Acesta este un fragment din Codul Penal din 2009. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Codul penal adnotat. Partea specială. Jurisprudenţă naţională 2014-2020 (1)
Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2)
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1). [ Mai mult... ]
Codul penal adnotat, Volumul II, Partea specială
Opinia unanimă exprimată la întâlnirea procurorilor şefi de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, din data de 19-20 iunie 2017[106], a fost în sensul că din analiza gramaticală a textului legal în discuţie rezultă că modalitatea de dobândire a folosului trebuie să fie una "injustă", nefiind necesar ca folosul însuşi să realizeze o astfel de condiţie. [ Mai mult... ]
Practică judiciară în materie penală. Drept penal. Partea specială (Dispoziţiile noului Cod penal) (1)
Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2)
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1). [ Mai mult... ]
Noul Cod penal comentat. Partea specială. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită I.
NOUL COD PENAL ÎN RAPORT CU LEGEA PENALĂ ANTERIOARĂ
Libertatea psihică a persoanei presupune şi protejarea acesteia împotriva faptelor de şantaj, indiferent dacă prin săvârşirea faptei se urmăreşte obţinerea unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Infracţiunea este prevăzută într-o variantă similară reglementării din Codul penal anterior. Diferenţa constă în asimilarea dării în vileag a unor fapte reale sau imaginare cu varianta tip a infracţiunii de şantaj (în reglementarea anterioară, aceasta constituia o variantă agravată), precum şi în diferenţierea în sancţionare în funcţie de scopul urmărit de făptuitor (obţinerea unui folos patrimonial sau nepatrimonial). În acelaşi timp, s-a renunţat la particularizarea modalităţilor de săvârşire a constrângerii în textul de lege (în reglementarea anterioară, constrângerea trebuia să se realizeze prin violenţă sau ameninţare), considerându-se a fi o repetare inutilă. [ Mai mult... ]
Noul Cod penal. Note • Corelaţii • Explicaţii, ediţia 1
1. Prezentare comparativă. Conţinutul juridic al infracţiunii de şantaj a fost modificat sub mai multe aspecte. În primul rând, ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, este reglementată ca variantă asimilată variantei tip, iar nu ca variantă agravată.
Pe de altă parte, noua redactare face distincţie de regim sancţionator în funcţie de scopul urmărit de făptuitor. Astfel, constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, se pedepseşte la fel. Dacă faptele sunt comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani. [ Mai mult... ]
Codul penal. Comentariu pe articole, ediţia 2
1. Precedent legislativ şi situaţii tranzitorii. Infracţiunea de şantaj era prevăzută în vechiul Cod penal la art. 194. O primă diferenţă faţă de vechiul text se referă la elementul material. Se poate observa că legiuitorul a păstrat doar noţiunea de constrângere, fără a mai face referiri, inutile, la violenţă sau ameninţare, cele două elemente definitorii ale constrângerii. O altă diferenţă faţă de vechea incriminare constă în crearea unor variante distincte, după cum este vorba de urmărirea unui folos nepatrimonial (varianta tip) sau patrimonial (varianta agravată). Această diferenţiere este justificată de pericolul sporit al faptelor comise în urmărirea unui folos patrimonial. În sfârşit, varianta agravată din vechiul text devine în noua reglementare o variantă asimilată, pe care o regăsim la alin. (2). Modificările survenite pot antrena situaţii tranzitorii. Astfel, pe tărâmul art. 5 C. pen.., pentru varianta tip legea veche este mai favorabilă, iar pentru varianta asimilată (fosta agravantă) legea nouă este mai blândă. Pot fi incidente şi dispoziţiile art. 6 C. pen.. Astfel, în cazul în care, sub incidenţa vechiului Cod, ar fi fost pronunţată o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani, pentru un şantaj în varianta agravată, dar cu scop nepatrimonial [conform art. 194 alin. (2) limita maximă era de 7 ani], pedeapsa va fi redusă la maximul prevăzut de actualul art. 207 alin. (2), adică 5 ani. [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială I, ediţia 2
Infracţiunea de şantaj era prevăzută în Codul penal din 1969 la art. 194.O primă diferenţă faţă de vechiul text se referă la elementul material. Se poate observa că legiuitorul apăstrat doar noţiunea de constrângere, fără amai face referiri, inutile, la violenţă sau ameninţare, cele două elemente definitorii ale constrângerii. Oaltă diferenţă faţă de vechea incriminare constă în crearea unor variante distincte, după cum este vorba de urmărirea unui folos nepatrimonial (varianta tip) sau patrimonial (varianta agravată). Această diferenţiere este justificată de pericolul sporit al faptelor comise în urmărirea unui folos patrimonial. În sfârşit, varianta agravată din vechiul text devine în noua reglementare ovariantă asimilată, pe care oregăsim la alin. (2). [ Mai mult... ]
Drept penal. Partea specială
A. Noţiune. Caracterizare(431)
Potrivit art. 207 CP, "(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2)
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1). [ Mai mult... ]
Noul Cod penal. Comentarii pe articole
Cu unele deosebiri, incriminarea şantajului din art. 207 NCP are corespondent în incriminarea cu aceeaşi denumire marginală din art. 194 CP 1969.
Noul Cod penal incriminează simpla constrângere a unei persoane [alin. (1) al art. 207], spre deosebire de reglementarea anterioară [alin. (1) art. 194 CP 1969], care incrimina constrângerea unei persoane prin violenţă sau ameninţare.
Scopul dobândirii unui folos nepatrimonial este consacrat în forma de bază a şantajului [alin. (1)], în timp ce scopul dobândirii unui folos patrimonial este consacrat în forma agravată din alin. (3), spre deosebire de Codul penal anterior, care consacra ambele scopuri într-un singur alineat [alin. (1) al art. 194], în sensul că folosul urmărit putea fi atât de natură nepatrimonială, cât şi de natură patrimonială. [ Mai mult... ]