Art 97 Încetarea raportului de serviciu | Lege 188/1999
Acesta este un fragment din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu - Încetarea raportului de serviciu -
Art. 97.
-
Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică şi are loc în următoarele condiţii:
a) de drept;
b) prin acordul părţilor, consemnat în scris;
Acesta este un fragment din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
c) prin eliberare din funcţia publică;
d) prin destituire din funcţia publică;
e) prin demisie.
Acesta este un fragment din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.
Statutul funcţionarilor publici (Legea nr. 188/1999) Comentarii, legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită
1.
Regimul juridic al încetării raportului de serviciu a suferit şi el consistente modificări. Astfel, spre deosebire de art. 89 din lege în forma anterioară, care consacra şase procedee juridice, respectiv demisie, transfer, eliberare din funcţie, destituire, pensionare şi deces[905], actualul art. 97 recunoaşte: încetarea de drept, prin acordul părţilor, consemnat în scris, prin eliberare din funcţia publică, prin destituire şi prin demisie. [ Mai mult... ]
Buletinul jurisprudenţei 2018
Tratat privind încetarea raporturilor de muncă - Legislaţie. Doctrină. Jurisprudenţă
Concedierea angajaţilor
Tratat teoretic şi practic de drept administrativ. Volumul I
Statutul funcţionarilor publici (Legea nr. 188/1999) Comentarii, legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită
Incompatibilitatea cauzată de alegerea funcţionarului public în funcţia de demnitate publică de primar nu constituie una din situaţiile expres enumerate de art. 97 din Legea nr. 188/1999, pentru care se poate dispune încetarea de drept a raporturilor de muncă şi eliberarea din funcţia publică. Situaţia de incompatibilitate a reclamantului poate atrage încetarea raportului de muncă, ca sancţiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcţionarului public, dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestuia. [ Mai mult... ]
Tratat privind încetarea raporturilor de muncă - Legislaţie. Doctrină. Jurisprudenţă
Asemănător Codului muncii, art. 97 din Legea nr. 188/1999 dispune că încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are loc în următoarele condiţii: [ Mai mult... ]
Concedierea angajaţilor
Eliberarea şi destituirea din funcţie a funcţionarilor publici se supun unui regim legal strict reglementat în România. Potrivit art. 97 din Legea nr. 188/1999, republicată, încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică şi are loc în următoarele condiţii:
a)
de drept;
b)
prin acordul părţilor, consemnat în scris;
c)
prin eliberare din funcţia publică;
d)
prin destituire din funcţia publică;
e)
prin demisie. [ Mai mult... ]
Tratat teoretic şi practic de drept administrativ. Volumul I
În doctrina de drept al muncii se susţine că prevederile Legii nr. 188/1999 (art. 62 şi art. 97), care califică drept act administrativ actul prin care au loc naşterea şi încetarea raportului de serviciu, "sunt vădit eronate, de vreme ce actul administrativ de numire în funcţie este un pseudo (fals) act administrativ, întrucât actul de numire reprezintă o simplă ofertă sau o acceptare a ofertei de a se contracta un raport de serviciu, raport care are tot un temei contractual (acord de voinţă)"[1704], iar un asemenea acord este "rezultat din îmbinarea/joncţiunea actului de numire cu faptul solicitării/acceptării postului de către viitorul funcţionar public"[1705]. Cu tot respectul pentru distinşii autori, dintre care unul ne este în mod particular nepreţuit (ne referim la dragul nostru profesor I.T. Ştefănescu)[1706], nu putem să nu observăm că un asemenea tip de abordare este fundamentat pe termeni şi operaţiuni fundamental improprii pentru un raport de serviciu, care este de drept public, cum ar fi cel de ofertă sau acceptare a ofertei, care ţin mai mult de dreptul afacerilor, nici măcar de dreptul muncii, cel puţin cel care se referă la munca salariaţilor din sectorul public. Este ignorată aici întreaga istorie şi filosofie a unei instituţii care nu numai prin istoria ei trecută, ci şi prin cea prezentă ocupă un loc important în rândul instituţiilor naţionale şi europene, care este funcţionarul public. Niciodată şi nicăieri nu s-a susţinut că naşterea raportului de serviciu al unui funcţionar public ar fi rodul unei simple cereri sau oferte, urmată de simpla ei acceptare. În acest fel, se aruncă în aer teoria concursului, criteriul meritului, prorogativele de putere publică specifice funcţionarului şi calitatea sa de agent al statului. [ Mai mult... ]
Statutul funcţionarilor publici (Legea nr. 188/1999) Comentarii, legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită
1.
Regimul juridic al încetării raportului de serviciu a suferit şi el consistente modificări. Astfel, spre deosebire de art. 89 din lege în forma anterioară, care consacra şase procedee juridice, respectiv demisie, transfer, eliberare din funcţie, destituire, pensionare şi deces[905], actualul art. 97 recunoaşte: încetarea de drept, prin acordul părţilor, consemnat în scris, prin eliberare din funcţia publică, prin destituire şi prin demisie. [ Mai mult... ]