Concediul de odihnă la cumulul de funcţii, Editura Rosetti
de Curtea de Apel Galaţi

Prin acţiunea formulată reclamantul MC, a chemat în judecată pe pârâta Universitatea DJ Galaţi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata indemnizaţiei de concediu de odihnă pentru perioada 2009-2013, suma actualizata cu rata inflaţiei plus dobânda legală aferentă pentru această perioadă.

În motivare, a arătat că începând cu anul 2009 a avut încheiat un contract de muncă pe perioada determinată cu norma întreagă cu unitatea pârâta până în anul 2013.

A mai arătat că norma de bază o desfăşura la un alt angajator, iar unitatea pârâtă i-a acordat zilele de concediu de odihnă, fără însă a i se plăti aceste zile.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

În drept, a invocat HG nr. 250/1992, Codul muncii, Constituţia României.

Universitatea DJ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia puterii de lucru judecat deoarece pretenţia supusă judecaţii in speţă a fost dezlegată de Curtea Constituţională prin Decizia nr.385/2007 si excepţia lipsei interesului motivat de faptul că interesul acţiunii formulate de către reclamant nu este legitim deoarece nu este in concordanţă cu legea.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată motivat de faptul că reclamantul a desfăşurat activitatea in cadrul unităţii pârâte, având însă funcţia de bază la un alt angajator.

Faţă de această situaţie, pârâta a considerat că, aflându-se in situaţia unui cumul de funcţii, a făcut aplicarea art.3 alin.1 din HG nr.250/1992 potrivit căruia salariaţii care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcţia de bază, cu o normă întreagă, o altă funcţie, au dreptul la concediul de odihnă plătit numai de la unitatea in care au funcţia de bază.

Prin sentinţa civilă nr. Tribunalul a respins excepţiile ca fiind nefondate.

A respins acţiunea formulată de reclamantul MC, în contradictoriu cu pârâta Universitatea DJ ca fiind nefondată.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia puterii de lucru judecat invocată de pârâtă, instanţa a respins-o ca nefondată motivat de faptul că puterea de lucru judecat invocată de către pârâtă se refera la o decizie a Curţii Constituţionale, într-o speţă in care părţile din prezentul dosar nu au avut calitatea de reclamant şi pârât.

Prin urmare, instanţa a considerat că nu există putere de lucru judecat în condiţiile în care părţile din prezenta cauza nu s-au mai judecat într-o speţă similară şi, mai mult, excepţia invocată se raportează la o decizie a Curţii Constituţionale prin care nu se soluţionează fondul cauzelor.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.