Monografie. Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, Editura Hamangiu, 2018, ISBN 978-606-27-1148-1
de Alin-Sorin Nicolescu

Dr. Alin-Sorin Nicolescu

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Judecător la Curtea de Apel Bucureşti

Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice

Prezenta lucrare constituie teza de doctorat coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Dobrinoiu şi a fost susţinută la finalizarea Şcolii Doctorale a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii "Nicolae Titulescu" din Bucureşti. [ Mai mult... ]

Abrevieri

Prezenta lucrare a avut în vedere legislaţia în vigoare până la data de 11 septembrie 2018. [ Mai mult... ]

Cuprins

Bibliografie [ Mai mult... ]

Scurte consideraţii introductive

[ Mai mult... ]

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Capitolul I Aspecte generale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice

Secţiunea 1 Istoric

În Bucureşti, manifestările incipiente cu privire la formarea unui cadru prielnic al circulaţiei vehiculelor au apărut din vremea domniei lui Caragea-Vodă, când acesta îi ordona vel-spătarului să ia măsuri urgente de interzicere a circulaţiei vehiculelor (căruţelor) care transportau lemne sau alte produse pe drumurile din preajma Podului Mogoşoaiei, în sezonul rece, din pricina faptului că ploile şi mâzga puneau în pericol aceste persoane, indicând chiar şi o serie de rute ocolitoare^[23]. Astfel de măsuri au fost luate şi ulterior, în anul 1801, când vizitiii care circulau cu viteză şi puneau în pericol trecătorii erau trimişi la ocnă^[24]. [ Mai mult... ]

Secţiunea a 2-a Dezvoltare legislativă

Subsecţiunea 1. Legislaţia rutieră în perioada 1859-1881 (Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti)

Cu puţin înainte de căderea guvernului condus de Ştefan Golescu la data de 30 martie 1868, Legea pentru drumuri, autorizată de miniştrii compartimentelor agriculturii, comerţului şi lucrărilor publice, prevedea în cuprinsul ei unele indicaţii cu privire la construcţia şi întreţinerea acestora. Un aspect notabil îl reprezintă faptul că din cuprinsul acestei legi se desprindea o filosofie care, în raport cu realităţile timpului, sublinia şi apăra rolul important pe care îl avea transportul de mărf [ Mai mult... ]

Subsecţiunea a 2-a. Legislaţia rutieră în perioada 1881-1947 (Regatul României)

Decretul conţinea şi numeroase dispoziţii de ordin procesual referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor. Potrivit art. 25, instanţa competentă de a judeca infracţiunile era judecătoria populară a locului unde îşi avea reşedinţa Comandamentul Miliţiei la care era înscris vehiculul sau pe teritoriul căruia s-a săvârşit infracţiunea. De subliniat şi prevederea din art. 26, potrivit căreia "în cazul infracţiunilor sancţionate cu închisoare de prezentul decret, sau infracţiunilor prevăzute de Codul penal, autorităţile de miliţie pot reţine vehiculul considerat corp delict până la pronunţarea hotărârii definitive"^[64]. [ Mai mult... ]

Subsecţiunea a 3-a. Legislaţia rutieră în perioada 1947-1965 (Republica Populară Română)

La data de 25 iunie 1964, părţi din acest act au fost modificate prin Decretul nr. 311/1964^[117], ce cuprindea noi menţiuni cu privire la conducătorii de vehicule şi pregătirea acestora. [ Mai mult... ]

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Subsecţiunea a 4-a. Legislaţia rutieră în perioada 1965-1989 (Republica Socialistă România)

Ultima modificare a Regulamentului de aplicare a Decretului nr. 328/1966, republicat, a fost făcută prin H.G. nr. 890/1998^[143]. Modificările au mai apărut şi pe fondul necesităţii unei îmbunătăţiri şi armonizări a legislaţiei româneşti cu legislaţiile celorlalte state europene, fiind ratificate principalele acte cu specific internaţional, în domeniu. [ Mai mult... ]

Subsecţiunea a 5-a. Legislaţia rutieră după Revoluţia din 1989

Importanţa acordată perimetrului legislativ raportat la realităţile sociale actuale sau trecute dovedeşte că transporturile rutiere, de orice natură, nu trebuie şi nu au fost niciodată neglijate. Mai mult, intensificarea traficului rutier apare ca o consecinţă a vieţii economico-sociale a colectivităţii, oamenii folosind din ce în ce mai des mijloace de transport rutier pentru a transfera mărfuri sau chiar persoane. Dacă analizăm, segmentele vieţii în care nu regăsim prezenţa circulaţiei vehicul [ Mai mult... ]

Secţiunea a 3-a Aspecte criminologice şi psihologice

În strânsă legătură cu aspectele de ordin criminologic şi psihologic, trebuie să amintim de pericolul pe care îl prezintă hoţii sau celelalte persoane care săvârşesc infracţiuni, în încercarea de a se sustrage de la o eventuală răspundere penală. În aceste condiţii, ne putem gândi la hoţii de maşini care, în încercarea de a îşi asigura scăparea, parcurg kilometri întregi cu viteză excesivă, urmăriţi fiind de organele de poliţie. În cadrul unei astfel de urmăriri, cei în cauză încalcă majoritatea [ Mai mult... ]

Capitolul al II-lea Instituţii şi autorităţi cu rol activ în sistemul de transport rutier şi mecanisme de cooperare internaţională

Secţiunea 1 Ministerul Transporturilor

Considerăm că o mai bună implicare în ceea ce priveşte programele de informare şi relaţiile cu publicul ar fi de bun augur, având în vedere că încrederea de care se bucură o instituţie din partea cetăţenilor este direct proporţională cu gradul de implicare directă în segmentul social, pe care colectivitatea îl percepe. Studiile arată că în România cei mai mulţi dintre utilizatorii drumurilor publice şi ai căilor rutiere se manifestă ca fiind nemulţumiţi de modul în care autorităţile competente ( [ Mai mult... ]

Subsecţiunea 1. Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

C.N.I.R. va proiecta, construi, reabilita, moderniza şi repara autostrăzile pe perioada de garanţie tehnică. Va construi drumurile expres, drumurile naţionale, variantele de ocolire şi alte elemente de infrastructură rutieră. Va executa lucrări în regie proprie şi va coordona dezvoltarea unitară şi echilibrată a infrastructurii de transport rutier. Va desfăşura, de asemenea, activităţi de subconcesionare a spaţiilor de servicii situate de-a lungul autostrăzilor şi a drumurilor expres. C.N.I.R. funcţionează efectiv din 2017 şi se ocupă de proiectele noi, precum centura de sud a Bucureştiului, autostrada Sibiu-Piteşti, drumul expres Ploieşti-Braşov şi drumul expres Piteşti-Craiova^[154]. [ Mai mult... ]

Subsecţiunea a 2-a. Registrul Auto Român - R.A.R.

În ceea ce priveşte atribuţiile R.A.R., precizăm că, raportat la legislaţia în vigoare^[158], instituţia se ocupă de: omologarea de tip şi individuală pentru circulaţia pe drumurile publice a tuturor tipurilor de vehicule rutiere, fabricate în ţară sau importate, pe baza încercărilor în laboratoarele proprii; încadrarea vehiculelor rutiere în categoriile de folosinţă prevăzute de lege; organizarea şi ţinerea evidenţei tuturor tipurilor de vehicule rutiere în circulaţie şi acordarea numărului de registru; efectuarea inspecţiilor tehnice pe un anumit eşantion de vehicule rutiere în vederea verificării unor noi tehnologii şi aparate pentru inspecţia tehnică; certificarea sistemelor calităţii, produselor şi serviciilor pentru vehiculele rutiere şi componentele acestora, precum şi a personalului; acreditarea laboratoarelor de încercări din domeniul auto; elaborarea tehnologiei şi prescripţiilor tehnice privind verificările tehnice şi inspecţiile periodice; efectuarea de încercări în vederea omologării echipamentelor şi pieselor care afectează siguranţa circulaţiei rutiere sau protecţia mediului înconjurător; efectuarea de încercări, la cererea Ministerului Transporturilor, Ministerului de Interne şi a Institutului Român de Standardizare şi Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor, cu vehicule rutiere prelevate din fabricaţia de serie, în scopul verificării stabilităţii procesului de fabricaţie; efectuarea de cercetări şi proiectări legate de siguranţa circulaţiei rutiere şi poluarea mediului înconjurător de către vehiculele rutiere; elaborarea şi propunerea de standarde referitoare la vehiculele rutiere şi echipamentele lor; analizarea aplicării regulamentelor-anexă la Acordul privind adoptarea de condiţii uniforme de omologare şi recunoaştere reciprocă a omologării echipamentelor şi pieselor vehiculelor cu motor, adoptat la Geneva în anul 1958, şi a amen­damentelor la aceste regulamente; efectuarea de expertize tehnice pentru unele accidente de circulaţie, în scopul găsirii unor soluţii pentru prevenirea acestora; stabilirea consumurilor de combustibil în condiţii de exploatare a autovehiculelor; omologarea vehiculelor care funcţionează cu motoare cu combustibili neconvenţionali; stabilirea gradului de confort pentru autovehiculele de transport pasageri; proiectarea de utilaje, aparate şi dispozitive pentru verificările tehnice şi inspecţiile periodice; consulting în probleme privind achiziţionarea de vehicule rutiere, stabilirea performanţelor unor vehicule rutiere de serie mică sau individuale, achiziţionarea de utilaje şi aparate de garaj, stabilirea tehnologiilor funcţionale pentru staţiile de inspecţie tehnică; participarea, în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a O.N.U. sau în cadrul altor organisme similare, la elaborarea de regulamente de securitate rutieră şi poluare. [ Mai mult... ]

Subsecţiunea a 3-a. Autoritatea Rutieră Română

Autoritatea Rutieră Română funcţionează conform Regulamentului intern de organizare şi funcţionare al Autorităţii Rutiere Române, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1282/2014^[162]. [ Mai mult... ]

Subsecţiunea a 4-a. Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier

Activitatea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier este guvernată de o serie de acte normative cu un caracter internaţional şi naţional, iar cele mai importante aspecte privitoare la legislaţia europeană şi transpunerea acesteia prin normele naţionale, deşi fac obiectul legislaţiei de referinţă în această subsecţiune, am decis să le analizăm distinct în cuprinsul Capitolului al III-lea. [ Mai mult... ]

Secţiunea a 2-a Cooperarea internaţională în materie penală în raport cu infracţionalitatea din domeniul rutier şi schimbul transfrontalier de informaţii

În ceea ce priveşte expunerea din prezenţa secţiune, aceasta îşi propune să analizeze cea mai puternică instituţie de cooperare poliţienească, şi anume Interpolul, care nu are specific în infracţionalitatea din segmentul rutier, dar care şi-a găsit aplicabilitatea în repetate rânduri în acest domeniu. În continuare, ne vom apleca asupra Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată^[170] şi asupra Directivei (UE) a Parlamentului European şi a Consiliului nr. 413 din 11 Martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră^[171], transpusă în legislaţia românească prin Legea nr. 5/2014^[172]. [ Mai mult... ]

Subsecţiunea 1. Interpolul

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Desigur, activitatea Interpolului, înrădăcinându-se în toate domeniile şi sferele de aplicare ale dreptului penal, analizând din perspectiva infrac­ţionalităţii de orice fel, putem afirma că organizaţia dezvoltă implicare inclusiv în arealul infracţionalităţii rutiere. În situaţii în care dinamica faptei sau acţiunile unei persoane o impun, Interpolul poate opera chiar şi în cazul unei persoane ce comite o infracţiune sau mai multe din domeniul rutier. Desigur, nu acesta este principalul do [ Mai mult... ]

Subsecţiunea a 2-a. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională in materie penală, republicată

Oricare dintre instituţiile amintite de noi mai sus îşi poate găsi aplica­bilitatea în ceea ce priveşte constatarea infracţiunii, urmărirea penală a autorului sau a participanţilor, judecarea cauzei şi executarea hotărârii judecătoreşti în domeniul săvârşirii infracţiunilor rutiere. Practica ne învaţă că nu de puţine ori ne-am aflat faţă în faţă cu infracţionalitatea rutieră trans­frontalieră, fiind nevoie de cooperarea judiciară internaţională pentru soluţionarea unor cauze vizând ast [ Mai mult... ]

Subsecţiunea a 3-a. Directiva nr. 413 din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră

Considerăm că prezenta directivă supusă analizei vine în susţinerea legislaţiei deja existente în ceea ce priveşte infracţionalitatea rutieră transfrontalieră şi aduce o extindere a cadrului de cooperare interstatală în vederea sancţionării încălcărilor dispoziţiilor din acest domeniu. Deşi, în cele mai multe state, inclusiv în România, domeniul de aplicare a directivei vizează contravenţii, aceasta este salutată de instituţiile şi autorităţile abilitate, cunoscând faptul că pentru a atinge idea [ Mai mult... ]

Capitolul al III-lea Instrumente internaţionale şi naţionale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice