Farmacovigilenţa | Lege 95/2006

Medicamentul -
CAPITOLUL X Farmacovigilenţa Puneri în aplicare (1)

Art. 812. -

(1) Ministerul Sănătăţii Publice ia toate măsurile adecvate pentru încurajarea medicilor şi profesioniştilor din domeniul sănătăţii să raporteze la Agenţia Naţională a Medicamentului reacţii adverse suspectate la medicamente.

Acesta este un fragment din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

(2) Ministerul Sănătăţii Publice poate impune cerinţe specifice medicilor şi altor profesionişti din domeniul sănătăţii privind raportarea reacţiilor adverse grave suspectate sau neaşteptate.

Art. 813. -

(1) Pentru a se asigura adoptarea deciziilor de reglementare adecvate şi armonizate privind medicamentele autorizate în Uniunea Europeană, având în vedere informaţiile obţinute privind reacţiile adverse apărute la medicamente în condiţii normale de utilizare, în Agenţia Naţională a Medicamentului trebuie să funcţioneze un sistem de farmacovigilenţă; acest sistem trebuie să fie folosit pentru colectarea informaţiilor utile în supravegherea medicamentelor, cu referire specială la reacţiile adverse apărute la om şi pentru evaluarea ştiinţifică a acestora.

(2) Agenţia Naţională a Medicamentului ia măsurile necesare pentru a se asigura că informaţiile adecvate colectate prin acest sistem sunt comunicate statelor membre ale Uniunii Europene şi Agenţiei Europene a Medicamentelor.

(3) Acest sistem trebuie să ia în considerare şi orice informaţie disponibilă privind utilizarea greşită şi abuzul de medicamente ce pot avea un impact asupra evaluării riscurilor şi beneficiilor.

Art. 814. -

Administrarea fondurilor destinate activităţilor legate de farmacovigilenţă, operarea reţelelor de comunicare şi supraveghere a pieţei se află sub controlul permanent al Agenţiei Naţionale a Medicamentului pentru a le garanta independenţa.

Art. 815. -

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să aibă permanent şi continuu la dispoziţia sa o persoană calificată corespunzător, responsabilă de activitatea de farmacovigilenţă; această persoană calificată trebuie să fie stabilită în România sau în Uniunea Europeană şi trebuie să fie responsabilă de următoarele:

a) stabilirea şi menţinerea unui sistem care să asigure că informaţiile despre toate reacţiile adverse suspectate ce sunt raportate personalului companiei şi reprezentanţilor ei medicali sunt colectate pentru a fi accesibile cel puţin într-un loc din Uniunea Europeană;

Acesta este un fragment din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

b) pregătirea pentru Agenţia Naţională a Medicamentului a rapoartelor prevăzute la art. 816, în forma solicitată de Agenţia Naţională a Medicamentului, conform ghidului menţionat la art. 818 alin. (1);

c) asigurarea că orice solicitare de la Agenţia Naţională a Medicamentului pentru furnizarea de informaţii suplimentare necesare pentru evaluarea beneficiilor şi riscurilor asociate unui medicament primeşte un răspuns complet şi prompt, inclusiv furnizarea de informaţii despre volumul vânzărilor sau prescrierilor medicamentului în cauză;

d) comunicarea la Agenţia Naţională a Medicamentului a oricăror alte informaţii referitoare la evaluarea riscurilor şi beneficiilor unui medicament, inclusiv informaţii corespunzătoare privind studiile de siguranţă postautorizare.

Art. 816. -

(1) Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să păstreze înregistrări detaliate ale tuturor reacţiilor adverse suspectate apărute în România, Uniunea Europeană sau într-o ţară terţă; în afara situaţiilor excepţionale, aceste reacţii sunt comunicate electronic sub forma unui raport prezentat conform prevederilor ghidului la care se face referire la art. 818 alin. (1).

(2) Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă înregistrează toate reacţiile adverse grave suspectate care îi sunt aduse la cunoştinţă de către profesioniştii din domeniul sănătăţii şi le raportează prompt la Agenţia Naţională a Medicamentului sau la autoritatea competentă din statul membru al Uniunii Europene pe teritoriul căruia a avut loc incidentul, în cel mult 15 zile de la primirea informaţiei.

(3) Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă înregistrează toate celelalte reacţii adverse grave suspectate ce îndeplinesc criteriile de notificare în acord cu ghidul menţionat la art. 818 alin. (1), de a căror existenţă se presupune în mod rezonabil că are cunoştinţă, şi le raportează la Agenţia Naţională a Medicamentului sau la autoritatea competentă din statul membru al Uniunii Europene pe teritoriul căruia a avut loc incidentul, în cel mult 15 zile de la primirea informaţiei.

(4) Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă se asigură că toate reacţiile adverse grave suspectate şi neaşteptate şi orice transmitere suspectată printr-un medicament a unui agent infecţios pe teritoriul unei ţări terţe sunt raportate prompt în acord cu ghidul menţionat la art. 818 alin. (1), astfel încât Agenţia Europeană a Medicamentelor, Agenţia Naţională a Medicamentului şi autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene în care medicamentul este autorizat să fie informate despre aceasta, în cel mult 15 zile de la primirea informaţiei.

(5) Se vor face excepţii de la prevederile alin. (2), (3) şi (4) în cazul medicamentelor care intră sub incidenţa Directivei 87/22/CEE privind armonizarea măsurilor naţionale referitoare la punerea pe piaţă a medicamentelor de înaltă tehnologie şi în special a celor obţinute prin biotehnologie sau care îndeplinesc criteriile pentru procedurile prevăzute la art. 736 şi 737 sau care au fost supuse procedurilor prevăzute la art. 32, 33 şi 34 din Directiva 2001/83/CE; deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să se asigure de asemenea că toate reacţiile adverse grave suspectate apărute în România şi în Uniunea Europeană sunt astfel raportate încât sunt accesibile statului membru de referinţă sau oricărei autorităţi competente acţionând ca stat membru de referinţă; statul membru de referinţă îşi asumă responsabilitatea analizei şi monitorizării acestor reacţii adverse.

(6) Dacă nu se stabilesc alte cerinţe pentru eliberarea autorizaţiei de punere pe piaţă sau ulterior, conform ghidului menţionat la art. 818 alin. (1), raportările tuturor reacţiilor adverse trebuie să fie depuse la Agenţia Naţională a Medicamentului în forma unui raport periodic actualizat referitor la siguranţă, la cerere sau cel puţin o dată la 6 luni după autorizare şi până la punerea pe piaţă. Rapoartele periodice actualizate referitoare la siguranţă sunt de asemenea depuse la cerere sau cel puţin o dată la 6 luni în timpul primilor 2 ani de la punerea pe piaţă iniţială şi o dată pe an în următorii 2 ani. După acest interval, rapoartele se depun la intervale de 3 ani sau la cerere.

Acesta este un fragment din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Raportul periodic actualizat referitor la siguranţă include o evaluare ştiinţifică a raportului risc-beneficiu al medicamentului.

(7) După eliberarea unei autorizaţii de punere pe piaţă, deţinătorul acesteia poate cere modificarea perioadelor prevăzute la alin. (6) în acord cu procedura prevăzută de Regulamentul Comisiei nr. 1.084/2003 referitor la examinarea variaţiilor la termenii unei autorizaţii de punere pe piaţă pentru medicamente de uz uman şi veterinar, eliberată de autoritatea competentă a unui stat membru, şi cu prevederile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1.127/2003 pentru aprobarea Ghidului referitor la conţinutul dosarului pentru notificările de tip IA şi IB.

(8) Deţinătorul unei autorizaţii de punere pe piaţă nu poate comunica informaţii de farmacovigilenţă publicului larg în legătură cu medicamentul său autorizat, fără notificarea anterioară sau simultană către Agenţia Naţională a Medicamentului; în orice caz, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să se asigure că informaţiile sunt prezentate obiectiv şi nu sunt înşelătoare.

Art. 817. -

(1) Prin utilizarea reţelei de procesare a datelor pentru facilitarea schimbului de informaţii de farmacovigilenţă privind medicamentele comercializate în Uniunea Europeană, Agenţia Naţională a Medicamentului se asigură că rapoartele de reacţii adverse grave suspectate care au avut loc pe teritoriul României sunt disponibile prompt Agenţiei Europene a Medicamentelor şi celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi, în orice caz, în cel mult 15 zile de la notificarea lor.

(2) Agenţia Naţională a Medicamentului se asigură că rapoartele de reacţii adverse grave suspectate care au avut loc pe teritoriul României sunt imediat disponibile deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă şi, în orice caz, în cel mult 15 zile de la notificarea lor.

Art. 818. -

(1) Agenţia Naţională a Medicamentului aplică prevederile ghidurilor privind colectarea, verificarea şi prezentarea rapoartelor referitoare la reacţiile adverse, cerinţele tehnice pentru schimbul electronic al informaţiilor de farmacovigilenţă conform formatelor internaţionale acceptate, elaborate şi publicate de Comisia Europeană, şi comunică terminologia medicală internaţional acceptată la care se va face referire; acţionând conform ghidurilor, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să folosească terminologia medicală internaţional acceptată pentru raportarea reacţiilor adverse.

(2) Pentru interpretarea definiţiilor la care se face referire la pct. 11-16 ale art. 695 şi a principiilor definite în prezentul capitol, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi Agenţia Naţională a Medicamentului trebuie să urmeze ghidurile menţionate la alin. (1).

Art. 819. -

Acesta este un fragment din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

(1) Dacă, în urma evaluării datelor de farmacovigilenţă, Agenţia Naţională a Medicamentului consideră că o autorizaţie de punere pe piaţă trebuie să fie suspendată, retrasă sau modificată conform ghidurilor menţionate la art. 818 alin. (1), informează imediat Agenţia Europeană a Medicamentelor, statele membre ale Uniunii Europene şi deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă.

(2) Dacă sunt necesare acţiuni urgente pentru protecţia sănătăţii publice, Agenţia Naţională a Medicamentului poate suspenda autorizaţia de punere pe piaţă a medicamentului, cu condiţia ca Agenţia Europeană a Medicamentelor, Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene să fie informate nu mai târziu de următoarea zi lucrătoare.

(3) Dacă Agenţia Europeană a Medicamentelor este informată conform alin. (1) în legătură cu suspendările şi retragerile sau conform alin. (2), Comitetul pentru medicamente de uz uman trebuie să pregătească o opinie într-un interval de timp depinzând de urgenţa problemei; în legătură cu variaţiile, Comitetul pentru medicamente de uz uman poate, pe baza solicitării Agenţiei Naţionale a Medicamentului, să pregătească o opinie. Puneri în aplicare (1)

(4) Acţionând pe baza acestei opinii, Comisia Europeană poate cere tuturor statelor membre ale Uniunii Europene unde produsul este pus pe piaţă să ia imediat măsuri temporare; măsurile finale vor fi adoptate conform procedurilor europene.

Art. 820. -

Agenţia Naţională a Medicamentului aplică orice modificări care pot apărea ca fiind necesare pentru actualizarea prevederilor art. 812-819, pentru a lua în considerare progresul ştiinţific şi tehnic, după adoptarea acestora de Comisia Europeană.

Acesta este un fragment din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Alegeţi un abonament Lege6 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje publicitare.

Pot fi de interes: