Universul Juridic Premium nr. 10/2017
Evoluţii legislative şi jurisprudenţiale privind limitele şi excepţiile dreptului la marcă şi ale dreptului de autor
de Sonia Florea
10 octombrie 2017În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
I. Precizări introductive
Studiul îşi propune ca, în prima parte, să evidenţieze limitele şi excepţiile drepturilor de autor şi conexe reglementate prin prevederile Directivei 2001/29/CE, interpretarea şi aplicarea acestora conform jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), în cazurile şi în condiţiile special reglementate prin dispoziţiile art. 5 din Directivă, care includ şi dispoziţiile corespunzătoare art. 9 alin. (2) din Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice. Dispoziţiile normative privitoare la limitele exercitării dreptului de autor, cuprinse în capitolul VI al Legii nr. 8/1996, transpun Directiva în dreptul intern şi urmează a fi interpretate şi aplicate în lumina prevederilor Directivei şi jurisprudenţei CJUE pronunţată în interpretarea acesteia.
Sunt examinate speţe care ridică problema exceptării de la încălcarea drepturilor de autor în cazuri precum: vânzarea unui player multimedia care permitea utilizatorilor de internet vizionarea pe un ecran de televizor a materialelor audiovizuale disponibile pe internet fără consimţământul prealabil al titularilor dreptului de autor, efectuarea actelor de "comunicare publică" în cadrul unei reţele de la utilizator la utilizator ("peer-to-peer"), efectuarea unei copii private pentru uz personal, de către persoane fizice, utilizarea unei opere şi calificarea acesteia ca fiind originală în funcţie de posibilitatea autorului de a face "alegeri libere şi creative" în procesul de creaţie, reproducerii operelor originale în scop de cercetare sau studiu privat.
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
A doua parte a studiului este dedicată "reformei" dreptului european la marcă(1) , respectiv analizei principalelor modificări aduse conţinutului şi limitelor drepturilor conferite de marca înregistrată prin prevederile Directivei (UE) 2015/2436 a Parlamentului European şi a Consiliului de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci, din 16 decembrie 2015, care urmează să fie transpusă în legislaţia internă până la data de 14 ianuarie 2019, respectiv data de 14 ianuarie 2023 (pentru transpunerea dispoziţiilor de ordin procedural cuprinse înart. 45 din Directivă) şi prin prevederile Regulamentului (codificat) (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului privind marca Uniunii Europene, din 14 iunie 2017, aplicabil de la 1 octombrie 2017.
Sunt explicitate dispoziţiile normative europene care modifică şi clarifică regimul juridic aplicabil drepturilor conferite de înregistrarea unei mărci, dispoziţiile cu caracter de noutate privitoare la conţinutul dreptului la marcă înregistrată, limitele efectelor mărcii şi sancţiunile aplicabile pentru neuz, soluţionarea conflictului între drepturi conferite de mărci înregistrate.
II. Evoluţii jurisprudenţiale privind limitele şi excepţiile dreptului de autor
1. Sediul materiei
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe(2) (denumită în continuare "Legea nr. 8/1996"), capitolul IV, art. 12-16 reglementează conţinutul dreptului de autor. Drepturile patrimoniale exclusive de autor sunt enumerate în cuprinsul art. 13 din Lege:
"Utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
a) reproducerea operei;
b) distribuirea operei;
c) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu consimţământul autorului, după operă;
d) închirierea operei;
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
e) împrumutul operei;
f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
g) radiodifuzarea operei;
h) retransmiterea prin cablu a operei;
i) realizarea de opere derivate".
Conţinutul fiecăruia dintre aceste drepturi este explicitat prin definiţii legale, prin dispoziţiile art. 14-16 din Legea nr. 8/1996.
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.