Influenţa jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie asupra dreptului românesc
de Tatu Viorel

I. Considerente teoretice

Pe fondul existenţei, la nivelul Uniunii Europene, a unor sisteme juridice diferite (cel anglo-saxon şi cel romano-germanic) "dreptul comunitar a dezvoltat o reţea de izvoare adaptate specificului naturii lui juridice, clasificarea fiind făcută între izvoare scrise interne (dreptul originar, dreptul derivat, acte atipice) şi externe (acorduri încheiate de UE, acorduri liant ale UE) şi între izvoare nescrise interne (principiile generale ale dreptului comunitar, jurisprudenţa, practica instituţiilor UE) şi externe (cutuma internaţională)"⁽¹⁾.

În calitate de creatoare de jurisprudenţă la nivel unional, Curtea Europeană de Justiţie a fost înfiinţată în anul 1952 şi este, în acest moment, o instanţă cu caracter permanent, cu sediul la Luxemburg.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Ca instituţie unională, deţine competenţe în asigurarea uniformităţii interpretării şi aplicării dreptului unional şi în soluţionarea litigiilor care implică statele membre, instituţiile comunitare, companiile şi persoanele fizice din spaţiul Uniunii Europene iar hotărârile pronunţate de această autoritate sunt obligatorii în ceea ce priveşte modul în care se interpretează dispoziţiile dreptului UE.

Aşa după cum s-a afirmat în doctrină⁽²⁾, Curtea Europeană de Justiţie "are responsabilitatea şi, totodată, monopolul interpretării dreptului comunitar în scopul aplicării sale uniforme în toate statele membre ale UE - premisă esenţială a integrării".

În acest sens, Curtea Europeană de Justiţie este o "instituţie supranaţională (suprastatală)".

În raport de atribuţii, poate fi numită "instanţă internaţională în sens clasic", apare în ipostaza unei "curţi constituţionale", îndeplineşte rolul unei "instanţe de contencios administrativ" şi al unei "instanţe de muncă", apare ca o "instanţă civilă" iar în anumite cazuri deţine competenţele unei "instanţe de arbitraj" sau ale unei "instanţe supreme"⁽³⁾.

Curtea Europeană de Justiţie "este o instituţie comunitară aflată pe picior de egalitate cu Consiliul, Comisia sau Parlamentul European, este o jurisdicţie care nu ocupă nici vârful, nici centrul unei organizări jurisdicţionale diversificate. Judecător administrativ, dar, în acelaşi timp, constituţional, Curtea nu trebuie doar să vegheze la menţinerea unui echilibru instituţional, a cărei componentă este şi ea însăşi, şi să controleze legalitatea deciziilor unei administraţii a cărei misiune, esenţialmente economică, presupune o marjă mare de discreţionar; Curtea trebuie, de asemenea, să ofere dreptului UE singura interpretare care este cu adevărat autentică"⁽⁴⁾.

Pentru acurateţe, trebuie făcută precizarea potrivit căreia, în prezentul articol va fi analizată influenţa Curţii Europene de Justiţie asupra jurisprudenţei naţionale, ca efect al soluţionării acţiunilor introduse pentru pronunţarea unor hotărâri preliminare asupra validităţii sau interpretării unui act comunitar, în cadrul unor procese aflate pe rolul instanţelor naţionale (acţiune preliminară).

Conform unei definiţii doctrinare⁽⁵⁾, "acţiunea preliminară este o acţiune de drept unional prin care o instanţă naţională din statele membre ale Uniunii Europene poate sau este obligată să solicite CJUE acordarea unui sprijin prin luarea unei decizii privind interpretarea tratatelor de înfiinţare, privind valabilitatea şi interpretarea actelor normative adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile UE şi EURATOM, în cazul în care într-un litigiu pendinte în faţa sa are îndoieli privind interpretarea tratatelor sau interpretarea şi validitatea dreptului unional secundar şi clarificarea acestei probleme de către CJUE contribuie la soluţionarea litigiului în fond".

În acest context, potrivit art. 267 din Tratatul pentru funcţionarea Uniunii Europene (ex-art. 234 TCE) Curtea Europeană de Justiţie este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:

(a) interpretarea tratatelor;

(b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii;

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.