Universul Juridic Premium nr. 7/2017
Aplicabilitatea termenului de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. e) Codul muncii
de Alexandru Ţiclea
17 iulie 2017În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
I. Reglementare
Potrivit art. 268 alin. (1) lit. e) C. muncii "Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate ... în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Termenul în discuţie este, desigur, unul de prescripţie în accepţiunea statornicită de dispoziţiile Codului civil. Aşa fiind, dreptul material la acţiune "se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" [art. 2500 alin. (1) C. civ.].
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
Regula generală privind începutul curgerii prescripţiei: aceasta curge de la "data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după caz, împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui (art. 2523 C. civ.).
În cazul obligaţiilor de a da sau de a face "prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi debitorul trebuia astfel să o execute" [art. 2524 alin. (1) C. civ.]. Atunci când dreptul este afectat de un termen suspensiv, "prescripţia începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunţării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului" [art. 2524 alin. (2)].
În concluzie, data naşterii dreptului la acţiune este încălcat, negat ori contestat.[1] În cazul unor drepturi contractuale, inclusiv în ceea ce priveşte cele instituite printr-un contract colectiv de muncă, prescripţia începe să curgă de la data în care acele drepturi trebuiau acordate.
II. Conţinutul contractelor colective de muncă
Legea nu reglementează în mod expres conţinutul contractelor colective de muncă. Acesta însă poate fi dedus pe cale de consecinţă din definiţiile date acestor contracte.
În temeiul art. 1229 alin. (1) C. muncii, conţinutul contractelor respective cuprinde "clauzele privind condiţiile de muncă, salarizarea precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raportul de muncă". Cu caracter şi mai general, în conformitate cu art. 1 lit. i) din Legea dialogului social nr. 62/2011 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din raporturile de muncă".
Alte dispoziţii legale prevăd clauze speciale ale contractelor în discuţie, astfel:
- stabilirea şi altor zile libere decât cele statornicite de lege (art. 143 C. muncii);
- planul de formare profesională care constituie anexă la contract [art. 195 alin. (2) C. muncii];
- convenţiile prin care se soluţionează conflictele colective de muncă, precum şi hotărârile arbitrare în această materie [art. 128 alin. (4) din Legea nr. 62/2011];
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.
- măsuri de securitate şi sănătate în muncă (art. 14 din Legea nr. 319/2006 a securităţii sănătăţii în muncă);
..........
În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.