Expertiza tehnică judiciară: reglementare, aspecte esenţiale, etică. Studiu de caz
de Perlik Romeo-Alexandru

Perlik Romeo-Alexandru

Este jurist şi inginer, expert tehnic judiciar: 1.Topografie, cadastru şi geodezie şi 2.Evaluarea, proprietăţii imobiliare.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

I. Aspecte esenţiale în reglementarea expertizei tehnice judiciare în materie civilă

În materie de probe (între care este expertiza tehnică judiciară, cu proceduri având momente cheie - n.n.), instanţa îşi poate exercita rolul activ în modul cel mai deplin, în spiritul aflării adevărului, nimeni nu contestă că ei nu îi incumbă nicio "sarcină" de a dovedi. Astfel, chiar dacă formularea art. 22 alin. (2) C. proc. civ. pare să inducă ideea unor îndatoriri ale instanţei în vederea aflării adevărului, prin utilizarea pârghiilor legale de care dispune, aceasta nu este obligată şi nici nu ar trebui să suplinească îndeplinirea obligaţiilor părţilor ori să complinească lacunele din susţinerile şi probatoriile lor, mai ales atunci când acestea se datorează neglijenţei ori lipsei de diligenţă a părţilor. Aşadar, rolul instanţei în administrarea probelor necesare nu este suplinitor, ci subsidiar, cel mult complinitor. Nici nu ar putea fi altfel, întrucât judecătorul nu se poate transforma în apărătorul vreuneia dintre părţi, instanţa trebuie să îşi păstreze aparenţa de imparţialitate şi pentru aceasta să se poziţioneze deasupra susţinerilor părţilor.⁽¹⁾

Efectuarea probei cu expertiza tehnică judiciară, care se supune unor condiţii strict reglementate, considerăm că are momente cheie, momente importante şi care sunt nevoie a fi parcurse într-un minim de timp astfel încât expertiza să nu fie eronat întocmită şi/sau contestată etic şi profesional.

Se poate chiar considera că principiul soluţionării procesului într-un termen optim şi previzibil reuneşte în conţinutul său două interese - unul general, interesul unei justiţii funcţionale şi eficiente, respectiv unul privat - acela al unui justiţiabil privit individual, ca judecarea cauzei sale să se realizeze cu celeritate.⁽²⁾

Organul judiciar are misiunea numai să observe şi să îndrume întreaga operaţie de administrare a expertizei pentru ca totul să se desfăşoare conform prevederilor legii, în vederea obţinerii unor concluzii obiective şi corect fundamentate din punct de vedere al specialităţii. Aceasta ţinând seama de drepturile expertului şi ale părţilor, deoarece administrarea expertizei comportă o serie de activităţi care se desfăşoară potrivit normelor cuprinse în C. proc. civ., completate cu prevederile din legile speciale.⁽³⁾

Despre aceste momente, în continuare, sunt prezentate selectat şi sintetizat comentarii specializate, cu precădere asupra aspectelor de interes major, cele mai utile fiind administrarea şi efectuarea probei cu expertiză (pe care le considerăm valoroase prin identitate de raţiune atât în materie civilă, cât şi în materie penală):

1. Art. 330. Încuviinţarea expertizei

Obiectivele expertizei formează obiectul probei, adică determinarea unor situaţii de fapt în legătură cu care expertului i se cere să îşi exprime părerea, să dea lămuriri sau să constate în calitate de specialist împrejurări care au legătură cu obiectul pricinii şi ajută la soluţionarea acesteia.

Concludenţa probei constă în necesitatea ei. Ca regulă, instanţa va încuviinţa sau va dispune efectuarea unei expertize dacă apreciază că aceasta este concludentă, adică atunci când "pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti".⁽⁴⁾

Desemnarea experţilor revine instanţei, care va stabili acest lucru în funcţie de specificul expertizei, de numărul şi complexitatea obiectivelor sale, de necesitatea cunoaşterii mai multor păreri în legătură cu situaţia analizată.

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.

Experţii consilieri ai părţilor pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei încuviinţate de instanţă. Opinia lor nu are valoare probatorie pentru instanţă, însă poate constitui un reper esenţial uneori în evaluarea ulterioară a necesităţii sau oportunităţii lămuririlor raportului oficial, al refacerii acestuia ori chiar în evaluarea greutăţii probei în ansamblul probelor administrate (de regulă opinii ale unor profesionişti omologi).

Legea le recunoaşte astfel un rol potenţial util acestor experţi, care, lucrând în numele părţilor şi condiţionaţi de acceptarea de către acestea, pot să formuleze observaţii, întrebări şi să dea lămuriri pe care instanţa le poate avea în vedere, în măsura în care sunt pertinente.⁽⁵⁾

Costurile legate de participarea expertului consilier cad, în timpul procesului, în sarcina părţii căreia participarea îi este încuviinţată. Aceste costuri pot fi integrate categoriei cheltuielilor de judecată repartizate la cerere, la sfârşitul procesului, concluzie susţinută deart. 451 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 18 alin. (4) din O.G. nr. 2/2000.

2. Art. 331. Numirea expertului

Desemnarea/Nominalizarea expertului se face ca regulă de pe lista întocmită şi comunicată de către Biroul pentru Expertize Judiciare, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare (atunci când părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, prin tragere la sorţi). Ca excepţie, când nu există experţi autorizaţi, judecătorul din oficiu sau la propunerea oricărei parţi va solicita părerea unui specialist sau a unei personalitaţi în anumit domeniu strict specializat.

Încheierea de numire a expertului va menţiona procedeul de desemnare şi de asemenea:

..........

În versiunea gratuită textul este afişat parţial. Pentru textul integral alegeţi un abonament Lege6 care permite vizualizarea completă a documentului.